luni, 8 aprilie 2013
Un gând despre adolescenţă
Trebuie să recunosc că în general am o anumită sensibilitate la relaţia părinte-copil (adolescent), şi bineînţeles mereu mă văd pe mine, comportamentul meu, în dinamica relaţiei cu băiatul meu. Mi-aş dori să facă nu ştiu ce fapte de om deja matur, să nu mai fie "copil" în anumite situaţii, însă greşesc. Fiecare om îşi are propriul său ritm de dezvoltare, cunoaştere sau afirmare. Un părinte vrea binele urmaşului său, are aşteptări de a el, însă cred că mai corect este să-i ofere o educaţie prin propriul exemplu. Exemplul din viaţa de zi cu zi, felul său de a fi în toate situaţile existenţiale (supărare, bucurie etc).
Recent mi-a căzut sub ochi site-ul unui tânăr "înfiorător" de deschis la minte. Mi-au plăcut preocupările sale (încerca să-l corecteze respectuos pe Liiceanu despre nişte personaje din Kundera, repet scria cu foarte mult respect), însă din blogroll-ul lui răzbăteau umbrele unui amestec ciudat de link-uri către pagine religioase, un melange de ortodoxism şi bigotism religios.
Arhiva pe 10 ani a site-ul său reflecta activitatea pur intelectuală a unui tânăr de 18 ani, dar înclinaţia înspre ortodoxismul activist blura toată imaginea despre el. Primul gând a fost înspre băiatul meu, dacă mi-ar fi plăcut să ajungă la un asemenea nivel al preocupărilor intelectuale? Sincer, chiar dacă recunosc că nu-s un creştin practicant (nici ateu, desigur), nu mi-ar fi plăcut o astfel de imagine.
Mai bine cu minusurile şi plusurile alternante de acum.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Vă mulţumesc pentru aceste gânduri (inclusiv reproşurile aduse).
Câteva observaţii:
1) Încă nu am împlinit 18 ani (ci deabia la sfârşitul lunii decembrie a acestui an).
2) Blogul meu a fost deschis în decembrie 2011, deci nu are o vechime mai mare de un an.
3) Majoritatea blogurilor pe care le promovez nu sunt creştin-ortodoxe, ci neo-protestante (deşi eu aparţin cultului ortodox).
Există şi o explicaţie - şi pentru cvasi-absenţa primelor, şi multitudinea ultimelor, şi sper să vi-o pot da (mai târziu).
În rest, "fiecare om îşi are propriul său ritm de dezvoltare, cunoaştere sau afirmare". Dacă eu scriu într-un mod respectuos, acest lucru se datorează educaţiei primite, prin exemplu, de la părinţii mei.
Salutări fiului de care pomeniţi.
Cu consideraţie.
Capricorn, ca si mine? Elegant.
Felicitari si succes in viitor.
Am încercat să dau un răspuns la "problema" ridicată (de ce promovez atâtea pagini religioase) aici: http://tudorvisanmiu.wordpress.com/2013/04/30/statistica-lunara-17-de-ce-am-atatea-pagini-religioase-in-blogroll-ii/
Da, astrologic, sunt capricorn.
Gânduri bune dvs. şi fiului.
Voi mai trece, "cu ochii", pe aici.
Trimiteți un comentariu