sâmbătă, 31 decembrie 2011

Durex

Ultima ora.
Reuniti intr-o sedinta fulger, actionarii si reprezentantii CA ai companiei Durex au hotarat retragerea urgenta de la comercializare a catorva dintre ultimele modele de prezervative.
Astfel incepand din primele zile ale anului 2012 nu se vor mai gasi la cumparare prezervativele Durex:
- Fertile;
- Twins;
- Childish.

P.S. Conform biroului de presa al Durex, designerul acestor modele a suferit o depresie nervoasa si s-a sinucis. Conform unui martor anonim, ultimele lui cuvinte au fost: "Nu vreau sa mooor..."

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Pet Shop

Recent compania Pet Shop, celebra prin magazinele sale avand vitrine cu catei si pisici de vanzare (de exemplu la marile mall-uri) a remis presei un comunicat important.
"In vederea intaririi relatiei noastre cu clientii nostri fideli, si totodata in respect cu spiritul Craciunului, incepand din data de 26 decembrie in magazinele noastre nu se vor gasi doar catelusi, pisicute si pestisori de vanzare la preturi considerate exorbitante, ci si animalute accesibile oricaror buzunare, inclusiv gratuitati! Astfel, oferta noastra s-a imbogatit cu urmatoarele:
- soricei de Rahova si guzganei de port (dana 12 Agigea) la 5 lei de caciula sau 7 lei perechea;
- purici de piata Obor, 3 lei/litra in viu;
- si the last, but not the least, oferta speciala 2012, molii! Gratis! Nelimitat!

Initial existau mai multe oferte in discutie dar cel putin mustele, albinele sau viespile s-au dovedit imposibil de strunit sau domesticit in vederea captarii atentiei copiilor (clientii nostri cei mai importanti), si implicit a comercializarii.

Va asteptam pe la noi si La Multi Ani!

miercuri, 21 decembrie 2011

Nutu Camataru

Conform unor surse anonime si a altora anonimizate prin depunere pe fundul Dâmboviței pe post de hopa-mitică, cu picioarele prinse în ligheane betonate, binecunoscutul Nuțu Cămătaru a primit la eliberarea din penitenciar un acvariu.

Cadoul a fost oferit de Asociația Rakeților Prinși (sau Proști), adică ARP din cadrul penitenciarului, și care spre stupoarea, indignarea și groaza cadrelor superioare din activul de conducere al penitenciarului, cât și al Ministerului de Interne, au însoțit prețiosul cadou și cu o felicitare scrisă în batjocura atât a lui Nuțu, cât și a limbii române, cităm: Lui cel mai barosan pește, care este el, marele Nuțu! Cu drag, pe curând, ai tăi Grișa, Iuri și Mișa.

Acum ori nu a înțeles, ori nu s-a prins de chestia cu pește – acvariu, important este faptul că pe Nuțu Cămataru nu l-a mișcat în niciun sens negativ aluzia, din contra. Acvariu și-a gasit locul său de cinste în sufrageria marelui om din municipiul Strehaia, înlocuind plasma 3D cu diagonala de 3 m și încadrându-se de minune, conform publicației Hinterioare Romales, ediția decembrie 2011, în triunghiul Feng-Șui, acvariu – carpeta Răpirea din Serai – staul ovăz.

De altfel, conform altor informații anonime culese sub influența alcoolului, acvariul a schimbat în bine obiceiurile arhicunoscute ale celebrului Nuțu. Astfel, pasiunea pentru cabaline a prins un nou contur. Astăzi, sufrageria din Strehaia nu mai freamătă doar de nechezatul iubiților Mannix și Clistemestra, ci și de herghelia voioasă a celor 5 căluți de mare (Hippopocamus Guttulatus), ce liniștesc prin avântul lor privirea marelui om.


O știre de ultimă oră ne informează că dat fiind scăderea aproape mistică (peste 32% față de perioada similară din 2010) a spargerilor de locuințe și a tâlhăriilor de pe aliniamentul Slatina – Strehaia – Filiași din inițiativa cetățenilor, subofițerii postului de jandarmi și poliție din Strehaia și-au făcut curaj, iar cei care au pierdut la tragerea la sorți au oferit personal marelui Om, cadou, un acvariu cu 3 căluți de mare, Bucifal, Rocinanta si El Zorab.

luni, 19 decembrie 2011

"Pentru Merit" în grad de Cavaler

Prin anii 90, la TVR, dl. (Să-ți fie rușine) D. Patriciu, în plină campanie electorală, vorbea despre propria-i teorie asupra relației politician – elector. Tocmai se formase PNL-Aripa Tânără și dl. Patriciu spunea o chestie deosebit de interesantă, și anume, citez aproximativ din memorie: un om politic prezintă electoratului un țel politic, care dacă se nimerește să coincidă și cu aspirațiile electoratului sunt șanse uriașe ca omul politic să câștige votul și încrederea poporului și să ajungă parlamentar. De acum însă drumurile celor doi se despart, parlamentarul alege propriul drum către îndeplinirea țelului politic, drum care nu este întotdeauna același cu aspirațile poporului ce l-a votat. De aici și nemulțumirile ulterioare.

Ei bine, din punctul meu de vedere, dl. Patriciu avea dreptate și logică în ceea ce spunea. Votul acordat unui om politic reclamă anumite riscuri asumate. Și dintre toți oamenii politici români ai perioadei post decembriste, cred că dl. Președinte se apropie cel mai mult de profilul dl. Patriciu. Astfel și dl. Băsescu a venit cu anumite țeluri în campaniile electorale, promisiuni cu care a căștigat voturi (și funcții înalte ulterioare, desigur). Drumul pâna la împlinirea acestor deziderate clamate în campaniile electorale îi aparține, și repet, eu accept această logică. Problema apare când parcurgerea acestui drum începe să producă fisuri în zone care nu-i aparțin omului politic, zone care nu aparțin realitatății imediate, ci aparțin de fundamentele unei societăți, de principile unei națiuni.

Nu poți să-i acorzi titlu de Cavaler în grad de merit unuia ca Vanghelie. Nu poți să-l faci general cu 2 stele pe unul ca Onțanu.

Nu poți să denaturezi importanța unor titluri ale Statului Român pentru vremelnice aranjamente politice de moment. Este imperios necesar să rămână zone de non-ingerință ale junglei politice sau economice în structura de rezistență a unui Stat modern. Sunt mii de alte forme (oculte, măscărite etc) pentru recunoștiința meritelor tuturor vanghelilor, onțanilor din politica română, nu e nevoie de murdărirea simbolurilor de recunoaștere oficială actuale. Destul Ceaușescu, Dej și comunismul lor și-au batut joc de formele de recunoaștere a meritelor, acordând și inventând ordine și medalii ce au aninat de gâtul multora fără de niciun merit. Alimentând o voită confuzie între cei care meritau și care nu meritau o astfel de recunoaștere.

Mereu când aud de astfel de „premieri” mă gândesc la ziua când copilul meu, mă va întreba despre rațiunile unor astfel de recunoașteri oficiale. Va aștepta de la mine, părintele lui, un răspuns referitor la echivalența de merit a unui Vanghele sau Onțanu (avansat general în vreme de pace?) în raport cu Sir-ii englezi sau Legionarii francezi...

marți, 13 decembrie 2011

Celelate Cuvinte


Pe 8 decembrie Celelalte Cuvinte au aniversat 3 decenii de impliniri marete, marete pentru ei si noi deopotriva. Evenimentul a fost extraordinary de bine pregatit si prezentat. Scriu asta gandindu-ma la o alta aniversare (de 19 ani!), a celor de la Pasarea Colibri. Comparatia moare in fasa.

Sper sa fi fost in sala unul din cei doi Mircea de la Pasarea Colibri sau poate vreun responsabil din partea producatorului (penibilului) lor show, care astfel ar fi fi putut sa vada ce inseamna un moment “tribute” pentru Florian Pitis sau ce inseamna scenografie pentru un debut de spectacol de asemenea anvergura!

Altfel spectacolul a fost demn de nivelul de maturitate al trupei. Si ca nicioadata, pe langa daruirea de pe scena a celor 4 membrii ai trupei, sunetul a fost imperial. Personal de mult nu am mai auzit un sunet atat de plin si clar! Basii cel putin zvantau camasa pe mine....

Cine n-a venit la spectacol are de ce sa-i para rau, pentru mine spectacolul aniversar al trupei Celelalte Cuvinte a fost Spectacolul anului 2011 (asa cum cel al trupei Ten Years After a fost al anului 2010).

Cu-vin-te, Cu-vin-te, Cu-vin-te!

marți, 6 decembrie 2011

Mos Nicolae

Stimate dl. Comisar,

Subsemnatul, Avramut Isofescu din alea Nicovalei, nr.3, declar cele ce urmeaza referitor la incidentul din stradela Dantelariei, nr. 8, din noaptea inspre ziua de Mos Nicolae, in curte de la paratul Gore Trosnila. Eu, ca reclamat inocent, declar ca nu am nicio vina in cele ce s-au intamplat, si de nu ar fi fost latura mea credula de basm si de poveste, plus dragostea netarmurita ce o port nevestei mele, dragoste ce este depasita doar de respectul impletit cu teama fata de mama-soacra, ei bine, iata deci ce s-a intamplat si nu s-ar fi intamplat daca nu mi-as fi iubit nevastica intr-un asemenea hal, hal care nu are de-a face cu acuzele de infedelitate proferate auditiv cat mai ales fizic inspre mine, dinspre soacra mea, mai devreme pomenita.

In noaptea dupa-amiezei de 5 decembrie, in drumul meu dinspre carciuma „3 Stelute” unde obisnuiesc sa ma repauzez dupa serviciu, obicei pe care-l respect de ani buni, inclusiv acum cand sunt in somaj tehnic pe motiv de incalcare a articolului 400 Codul Muncii, cu circumstante acuzatoare pe motiv de repetare si coma alcoolica, ei bine, cand ma indreptam spre caminul conjugal, ma trazni in nari un miros patrunzator de arsura. Pana sa vad ca pe strada copii aprinsesera un cauciuc si se veseleau in jurul lui, primul gand fugi la iubita mea Zita, gandidu-ma ca ce buna e ea la suflet si uite cum se gandeste ea la mine si ma asteapta acasa cu masa plina de bucate aburinde. Acelasi gand il avu si companionul meu de drum, nea Mitica de la nr. 18 bis, pe care eu si gardul il sprijineam pe drumul de intoarcere acasa de la carciuma. „Hm, cineva gateste ceva bun...cred ca e Zita ta, ca nevasta-mea e dusa la ma-sa pe deal, la cimitir”. Pe urma insa vazu si el cei 8 copii care erau doar 4 desigur, si care se jucau in strada cu cauciucul ars. „Orsicat bai Avrame, la asa nevasta harnica nu ar strica sa fi si tu mai genilom”, zise nea Mitica. „Uite, se apropie mosul Nicolae, ia-i si ei ceva frumos...”, mai apuca sa zica nea Mitica inainte de a se culca la poala gardului. Propunerea ma paraliza. Nea Mitica avea dreptate, trebuia sa actionez in aceasta directie, dar ce sa-i iau? O carte de bucate? Cica in carte ar fi si retete de bauturi, cockteiluri d-alea... Daca ii aduce Mos Nicolae o asemenea carte, parca vad ca soacra-mea ii da nevesti-mii ca fiind tot din partea lui Mos Nicolae, o alta carte: cum sa-ti educi barbatul, 10 zile de dresaj, 3 de judo si 7 de spitalizare, editie cu poze. Nu, mai bine apelez la un prieten, dar la cine? Pe aia de-i cunosc eu nu mi-ar da o idee buna nici daca le-as da un rinichi de bebe la schimb! Sa o intreb pe soacra-mea? He, he hotarat lucru astazi am baut ca-n vremurile bune daca am asa gargauni prin cap...S-o intreb pe o prietena de a ei? Pe Natalita? Hm, daca o intreb pe aia e ca si cum as intreba-o pe ea, direct. Niciun secret nu poate sa tina Natalita asta, pacat de ea, daca era muta, era perfecta. Pe Virginica? E la munca in Italia. He, he, asta cand o fi sa-si faca actele de pensionare, sa o vad eu cum strange ea acte doveditoare din parcarile de Tiruri, din bazarul de la Istanbul, din Italia sau Spania!

Si uite asa dom`le comisar am stat si m-am perpelit cu intrebarea fara raspuns pana cand am vazut-o intinzand rufe pe balcon pe Getuta, fosta mea colega de scoala. Adica cand eu terminam liceul, ea intra in clasa I-a, asta ca sa fiu mai exact in exprimare, pentru ca altfel revazand-o acum dupa atata timp Getuta ma lasa fara cuvinte. Plete blonde inelate ii inconjurau chipul, cazand lenese pe umeri. Sani darnici si solduri atatatoare subliniau prin contrast subtirimea mijlocului ei. Ca intr-un balet demn de Balsoi Teatr mainile ei intindeau cu gratie carligi zglobii de lenjeria atarnata de funie, iar crupa picioarelor ei se cabra ametitor prin jocul gleznelor subtiri. Da, domnule comisar, da, pentru moment eram indragostit de aceasta aratare feminina prin gen, sex si excelenta. Actul meu de pierzanie si infidelitate conjugala nu a durat decat un moment cat o clipire de gene a unui zeu. M-am trezit buimac in clipa cand barbat-su, celebru scandalagiu Gore, navali fara sa ciocane la usa, in dormitorul lor conjugal. Eu tocmai deslusisem, gratie bunavointei Getutei, cam ce i-ar fi placut Zitei mele nu atat cat sa-i iau, ci mai ales sa-i dau. Geta fusese pentru mine profesoara, confidenta si material didactic, toate in acelasi timp. Getuta fusese pentru mine spionul limbut din tagma femeielor, aflasem tot, dar ce putea prostul de Gore sa inteleaga. Luat prin surprindere de aparitia-i intempestiva, arunca-i inspre sotul inoportunist cearceaful ce acoperea goliciunea feciorelnica a sotiei lui. Pe urma, sari din pat si porni sa ma imbrac cu o viteza ce l-ar fi umplut de respect pe fostul meu caporal Ratusca Ilie, de la UM 1433 Bozias, ale carui antrenamente de dezbracare-imbracare m-au urmarit ani de-a randul dupa lasarea la vatra. Gore se misca ca o fantoma cu cearceaful ala peste el, faldurile textile se agitau ca valurile unui ocean in furtuna. Iscusinta a mea in imbracatul viteza nu l-a miscat pe Gore, decat poate pana intr-acolo incat a pus mana pe o cazma ce o gasi prin preajma si o umbri amenintator asupra-mi (de unde stia in ce loc ma aflu, el fiind acoperit total de cearceaf, nu am sa stiu niciodata). In clipa asta, domnule comisar, eu, fiindu-mi viata amenintata si existenta perturbata, facui o eschiva de jujitzu combinata cu kamasutra (care oricum imi era mai proaspata in memorie), evitai full-contactul cu taisul cazmalei manuite de Gore, facui o fandare, ma incaltai si tasnii inspre holul dintre dormitor si bucatarie. Subit cazmaua se infipse zgomotos in parchet, perforand covorul persan de Ciulnita cu motive nationale si rurale. Impactul fuse inspaimantator, reusind sa ma dezechilibreze. In cadere observa-i (inchipuiti-va toate ce vi le povestesc ca intr-un slow motion, domnule comisar) ca in goana mea ma incalta-i cu pantofii cu toc ai Getutei. Observatia insa nu-mi tinu loc de sprijin, ma pravali peste masa, iar masa, conform actiunii si reactiunii din fizica elementara se dezechilibra la randul ei, aruncand cu o forta de jos in sus, egala cu forta mea de impact, de sus in jos, tot ce se afla pe ea, adica vreo 13 lumanarele aprinse, toate cu mirosuri imbietoare, esente fine si atatoare. Dar cine sa aprecieze? Insensibilul de Gore? Imun la grobianismul sotului Getutei, tasni pe usa afara si pana acasa nu intorsei capul inapoi, astfel incat urletele lui Gore la contactul dintre cearceaf, epiderma pielii lui si lumanarile aprinse nu le auzi, cel mult mi le inchipui.

De acea domnule comisar, pretentile lui Gore cum ca eu sa fac bulau deoarece i-am nenorocit casnicia si in plus sa-i platesc una bucata cearceaf iunii, una bucata masa tip „Violeta” cu doua picioare rupte, una coada stejar cazma (pe care a rupt-o reclamantul pe spinarea nevesti-sii!), ei bine toate astea nu le recunosc si nu le accept. Sa aduca martori pentru faptele ce ma incrimineaza. Pe de alta parte inteleg sa nu am pretentii la bocancii nr.42 pe care victima Getuta doreste sa-i dea la schimb cu pantofii cu toc nr. 36 pe care sugereaza ca din graba si greseala i-asi fi subtilizat din caminul ei conjugal, insa nu se mai poate face asa schimb. Nu pot pentru ca o forta supranaturala a intervenit peste vointa mea, Mos Nicolae. Cand am ajuns acasa si Zita m-a vazut cu ei in picioare, ce era sa mai zic? Am recumoscut ca sunt cadoul ei de Mos Nicolae.

Inchei, domnule comisar, rugandu-va sa ma intelegeti, nu ca organ, ci ca om. Abia dupa ce i-am dat papucii, pardon, pantofii Zitei, abia dupa aceea am putut sa-i dau cadoul pe care Getuta cu atata altruism m-a dadacit, cizelandu-mi asperitatile eu-lui meu intrinsec.

Inchei aici declaratia mea,

Al dvs. contribuabil, A. Isofescu.

Sa traiti si La Multi Ani!

Apreciaza: