marți, 12 aprilie 2011

Istanbul

Am avut şansa de a vizita Istanbulul.
Am spus şansă deoarece pentru toţi cei cu care am vorbit după aceea, impresia despre Istanbul, recte Turcia în totalitatea ei rămăsese uitată şi prăfuită într-un colţ al amintirilor pro-naţionaliste din vremea şcolii generale: luptele dintre domnitorii noştri curajoşi şi hoardele otomane de ieniceri.
Toate aceste reminiscenţe ceauşiste se destramă încet, încet odată pătruns în Turcia (cu auocarul pe la Edirne, cazul meu). Şocul dintre cele două puncte vamale, cel bulgar (poate fi scris şi român) adică ţară membră a Uniunii Europeene şi Turcia, aspirantă eternă la acest titlu, este ca de la cer la pământ! Bulgaria, gardianul Europei puternice şi râvnite, este cufundată în întuneric şi sărăcie (exact cam ca la Giurgiu) iar vama Turcie este răsfăţat de lumină şi de curăţenie. Există un alb atotcuprinzător, încât nu-ţi vine să crezi că e posibil aşa ceva. După acest şoc de imagine, urmează şocul cotidian: autostradă luminată a giorno în miezul nopţii şi 3 benzi pe sens, şosele suspendate (visul lui Oprescu!) brăzdează Istanbulul pe toate direcţiile, nici nu-ţi vine să crezi că vorbim despre un oraş cu istorie milenară! Pe stradă întâlneşti într-o liniştită contopire şi femei ascunse sub burka şi moderniste cu decolteu generos, însă neavând nimic obscen în prezentare. Bărbaţii întâlniţi în drumul lor grăbit spre serviciu sunt aproape 2/3 dintre ei la costum şi cravată! Încerci să faci o comparaţie cu cotidianul bucureştean dar te opreşti, vorba cronicarului, se sparie gândul....
Uitându-te la tot ceea ce înseamnă Istanbul 2011 începi să-ţi dai seama cât de departe suntem de lumea modernă, iar absenţa unui Ataturk (acum sau în perspectivă) în politica românească dezvăluie şi tragicul adevăr că ne îndepărtăm în continuare de ceea ce înseamnă modernitate şi eficienţă.
Pe mine, personal, Istanbul m-a cucerit definitiv, iar întoarcerea în patrie cu un autocar pe jumătate plin, însă cu cala de bagaje arhiplină, m-a făcut să mă simt ca şi cum am plecat din Turcia în anul 2011 şi m-aş fi întors acasă, într-o Românie iliesceană din 1990...Brrrrr!

Apreciaza: