Pornind de la idea strălucită a lumilor paralele (multiverse) din filmul Spider-Man: Into the Spider-Verse, (2018) noile filme cu super eroi se întrec într-o competiție haotică pe tărâmul lumilor paralele. Noile aventuri ale doctorului Strange nu face rabat de la așa ceva și răspunde Prezent la așa provocare.
Scenariul desfășoară o poveste cu mai multe fire narative, prin mai multe lumi paralele, fără să convingă sau să merite răbdarea spectatorului. Fidel principului ”Și brutele are suflet” filmul baleiază neconvingător între personajele principale dr. Strange și Wanda Maximoff. Dintre cei doi, Benedict mi s-a părut un convingător ... agent 007 (sic!). Benedict Cumberbatch mi s-a părut, în anumite ipostaze, un soi de Pierce Brosnan mai serios, o medie artistică între Brosnan și Daniel Craig.
Altfel filmul, dacă îl vedeți 3D, are farmecul său in tumultoasele incusiuni a la montagne russe, însă exceptând scena unei confruntări ”muzicale” dintre doi dr. Stranger-i (din lumi paralele, probabil un unic moment cât regizorul Sam Raimi a vrut să facă ceva pe placul său), pelicula nu depășește nivelul altora de genul său. CGI o fi de ultimă generație, dar șchioapătă din când, în când...
Ca un pahar de vin rece de vară, da, filmul merge pentru o seară fără pretenții (cinefile).
Totodată, ador viziunea (la modul general) regizorală/scenaristică în ceea ce privește reacția poporului (soldați, târgoveți, femei, copii) din filmele Marvel sau DC, unde monștri nefirești sar din zgârie bloc, în zgârie bloc, și nimeni nu se agită defel. Oameni ori rămân pironiți în intersecții aglomerate ori se zgâiesc de la geamul clădirilor de birouri, dar nimeni nu fuge nicăieri, ca și cum pe stradă ar trece vreo trupă de colindători. Mai mult, când și când o mașină de gunoi taie o intersecție cu o viteză demnă monoposturile F1!
Mai nou, bine cam de la Star Wars VIII (2017) a devenit de bon ton încurajarea multidiversității sexuale, și acum eroina principală nitam-nisam își declară părinții ca fiind 2 femei, fără niciun efect asupra liniarității și înțelegerii acțiunii filmului.
Nota 7/10
Encanto
Recunosc spășit că după Inside out (2015) niciun film de animație nu mai poate să mă miște în vreun fel. Encanto în niciun caz.
Chiar dacă a câștigat Oscarul din 2022, filmul derulează o poveste punctată de variate reflecții pseudo-filozofice pozitive, fără să reușească să iasă din mlaștina clișeelor moralizatoare.
Nota 6/10
