Poziţia criticii

Noua izbândă a filmului românesc, petrecută la Berlin, a resuscitat discuţiile pro sau contra filmului românesc contemporan (noul val) premiat insistent peste tot, dar mai ales la concursurile exigente şi cu ştaif.  Premierea unui film românesc deranjează acasă pe foarte mulţi deoarece le şifonează teoria conform căreia România este o ţară invidiată de toţi occidentali, că doar ea a stat în mizerie şi sărăcie la porţile Orientului, oprind pe păgânii otomani şi lăsându-i altfel pe vestici să-şi construiască palate, universităţi, cultură. Bineînţeles, din atâta supărare este şi un pic de bine, deoarece mai toate scenarile filmelor premiate prezintă o Românie a perioadei post-revoluţionare, cu o societate dominată de umbrele ceauşismului şi despotismul luminat al lui Iliescu.

Dar ceea ce este frumos de contemplat rămâne schimbul de sentinţe asupra calităţii filmului de diferiţii comentatori ad-hoc. Exceptându-i pe alde Gorzo & Co, toţi ceilalţi (y compris moi!) nu sunt altceva decât spectatori vocali care au înţeles sau nu ceva din film. Filmele Noului Val Românesc nu pot fi explicate aidoma seriei Rambo. Contabilizări de genul celor dintre Arnold şi Stalone, care dintre cei doi a risipit mai multe gloanţe / metru liniar de peliculă nu-şi au rostul în analiză. Ar fi ca şi cum cineva ar contabiliza tăcerile din filmele lui Tarkovski cu cele ale lui Corneliu Porumboiu.

În momentul în care criticii de artă cinematografică recunoscuţi pe ambele maluri ale Atlanticului, nu ezită în a răsplăti cu Palme d'Or sau Goldener Bär filmul românesc, atunci, dificultatea percepţiei operei cinematografice se află de partea noastră, a spectatorului.

Şi poate aşa şi trebuie să fie. Nu putem să savurăm la aceiaşi intensitate cupetele lui Tănase şi gândurile lui Schopenhaurer. Nu putem şi nu e o ruşine. Nu putem fi noi înşine perfecţi aşa cum de altfel nu sunt nici regizorii noului val.

Fac pariu că viitorul film al lui Porumboiu jr. (sau Mungiu, Puiu etc) nu va avea dimensiunea artistică a unui al doilea Golden Rush sau Citizen Kane! Şi nu o va avea pentru că regizorii Noului Val "văd" şi-şi imaginează proria artă peste nivelul de înţelegere actual al spectatorului comun de film. De aceea e nevoie de o emancipare a spectatorului, de o upgradare care nu exclude filmul de tip hollywood, dar nu-l face suficient pentru un nivel superior. 
Pentru mulţi va fi trecerea de la bastonaşe, la proproziţii simple...
Ar fi interesant de analizat rolul şcolii (IATC) în formarea Noului Val de regizori români, şi totodată de analizat din nou, rolul şcolii româneşti în adaptarea programei şcolare la noul trend artistic românesc. Sunt pregătiţi elevii români (liceeni) de înţelegerea acestor filme? Profesorii care le-ar preda o aşa modificare de programă sunt şi ei pregătiţi la rândul lor?
Sau trăim în continuare în 2 Românii, una internă, ascunsă în umbră şi alta luminoasă, agăţată în vitrină?

PS Felicitari CNC!