Sâmbătă seara am pătruns ca printr-o poartă virtuală Portal (jocul PC) în cinematograful Corso, din inima Bucureştiului. Odată trecut de portal, m-am trezit subit în ianuarie 1989 sau chiar mai târziu în Epoca de Aur. Afară erau 0 grade Celsius, iar în sală aveam avantajul că nu mă bate vântul, în rest... De-a dreapta ecranului se afla un hidrant, care respecta toate indicaţiile şi normativele PSI în vigoare azi, dar şi în 1989. Din spatele geamului mat (vopsit cu alb 13) un bec de cel puţin 60W răzbătea voiniceşte prin întunericul specific sălilor de cinema. Lucşilor răspândiţi cu atâta dărnicie li se alăturau şi alte mici surse de lumină (şi căldură!) ce indicau curajoase amplasarea uşilor de ieşire în caz de urgenţă.
Începe filmul, începe distracţia!
Jumătate de ecran se vedea clar, jumătate nu. La un moment dat, în patosul acţiunii, apare un baraj format din maşini de poliţie. Mă uitam la ecran şi râdeam. Ai fi jurat că pe maşinile alea titulatura de poliţie a fost pictată de vreun bâlbâit: PPPP...OOOO...LLLL...I, C, E. La finalul filmului un spectator întreba cu voce tare, sarcastic desigur, "De ce oare nu ne-au dat şi ochelari 3D?!"
Mi-am dat seama că peste nişte ani, o să mă pot întâlni la vreo manifestare anti-guvernamentală cu proiecţionistul filmului de sâmbătă, care pensionar fiind, o să-mi spună mie sau o să se plângă în direct pe la vreo televiziune despre cât de mult şi profesionist a muncit el ca proiecţionist, şi ce pensie mică are acum!
Seara petrecută în cinematograful Corso a fost un amestec ciudat de prezent şi călătorie în timp. Am părăsit sala închipuindu-mi că salariaţii cinema-ului sunt plătiţi de ICR sau fac parte dintr-un fan club Marga, deoarece altfel nu se putea explica expoziţia de calorifere amplasate de-a dreapta şi stânga sălii, toate radiind căldura abstractă a artei neînţelese de vulg.
Spectatorii erau tipici pentru o seară de sâmbătă. Cupluri de tineri îndrăgostiţi, ce se încălzeau din motive hormonale, dar şi de supravieţuire a speciei, păreau pierduţi prin cotloanele sălii de cinema.
Paradoxal, frigul devenise preludiul Sf. Valentin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu