Libidou

Totul a început odată cu iniţiativa-şantaj a întreprinderii noastre falimentare, prin care se condiţiona plata şomajului tehnologic de participarea la un curs de introspecţie personală, seminar condus de un grup de rude de grad I şi II ale directorului nostru. Seminarul a început furtunos şi s-a încheiat într-o dulce amorţeală bahică. Totuşi, prima şedinţă a fost ca la carte. Am fost invitaţi să pescuim câte un bileţele dintr-un bol, să-l citim şi să ne gândim la un răspuns până data viitoare. Bineînţeles că data viitoare a însemnat un motiv de deturnare a scopului seminarului, toţi participanţii contribuind cu băutură, mâncare şi voie bună, până la limita superioară a dezinhibării, la o atmosferă propice pentru sărbătorirea sfârşitului de an sau chiar al Lumii.

Mie mi-a căzut ca temă de introspecţie: "De ce nu mai am libido?" Am căzut subit pe gânduri. Mulţi colegi de ai mei au început să râde de noua mea morgă exterioară şi m-au informat că sunt prost cu spume, deoarece biletul extras de destin era adresat de către inginerul şef către o junioară proaspăt angajată în secţia lui. Răspunsul sau variantele de răspuns la o asemenea nebuloasă existenţială trebuiau să cadă în sarcina junioarei, şi nu a unui măgăr bătrân ca mine.

Şi totuşi...recunosc că după acest incident nu am mai fost om, sau cel puţin nu am mai fost cel de dinainte. De o anumită perioadă trăiam pe viu morala unui banc cu ardeleni: eu şi pot, şi vreau dar nu înţeleg de ce e graba asta! Chiar aşa, de ce nu mai am libido? Pentru că tot eram în şomaj tehnic şi aveam timp berechet, am început să sap pe net după desluşirea remediilor pentru libido, şi implicit salvagardarea căsniciei personale.

Cică alcoolul face bine, la mine nu a funcţionat. După vreo câteva întâlniri cu băieţii, nevastă-mea nu m-a lăsat să-i arăt schimbarea în bine a libido-ului meu deoarece m-a culcat ba pe balcon, când ploua sau ningea, ba în faţa uşii de la intrare. Am început să beau individual impus în cămară, dar nici aşa nu mi-a fost apreciat rezultatul final. Am aflat că dacă faci un duş înainte de culcare, libidoul apare pe nesimţite. Deşi nu era ziua mea de îmbăiere, am început şi acest exerciţiu. Odată ajuns în baie, mi-am adus aminte că instalaţia e stricată. Din păcate, mi-am adus aminte de această problemă după ce mă dezbrăcasem, iar frigul din baie nu făcea deloc bine libido-ului meu. După cinci minute de nuditate glacială mă simţeam frigidă... N-am disperat, a doua zi am chemat instalatorul, şi am început o fază nouă, consumul de ciocolată. Soţia mea a apreciat schimbarea, decât un soţ beat în cămară, mai bine unul plin de ciocolată la gură şi un instalator harnic în baie. Din păcate, libidoul se stârni mai greu în comparaţie cu reactivarea durerilor mele de măsele. Am oprit cura cu ciocolată şi am ales metoda detensionării afective. Am început să fac jogging prin cartier, iar la întoarcere culegeam de prin grădini câteva flori pentru soţia mea. Împleteam regenerarea fizică cu cea sentimentală. Gestul meu fu apreciat superior de către soţia mea, însă libidoul se stârni mai greu decât câinii fără stăpâni ce preluaeră în grijă şi apărare florile din grădinile cartierului. Joggingul meu se transformă în cursă de supravieţuire. Înfrânt trecui la o nouă cură. Alimentară.

Cică aromele unei fripturici de miel sau viţeluş, se pot transforma în adevărate vocalize ale sirenelor lui Odiseu, întru chemarea libidou-lui la viaţă. M-am dus în piaţă, am discutat cu negustorii şi m-am înfiorat când am aflat că sortimentul de miel se numeşte Azorel, iar cel de vită, Murgu. Deşi îmi ofereau la un preţ foarte apetisant o halcă de vită adusă tocmai din Spania, Rocinanta, mi-am schimbat cura pe nuci şi creveţi. Nuci am găsit, dar pentru creveţi a trebuit să merg la mall-ul alimentar din cartieri.

Ei bine, cura cu creveţi a dat rezultatele aşteptate. Libidoul mi s-a întors mai învârtoşat ca niciodată! În culmea savurării îzbândei nu mi-am dat seama că de fapt libidoul mi se activa juvenil doar în preajma gingaşei casiere de la mall, Otilia, şi nu din cauza curei mele  asidue de creveţi, iar pe de altă parte, bucuria imprimată pour eternite pe chipul soţiei mele nu venea ca o reflexie a libidoul meu renăscut, ci dinspre şarmul tânărului, dar harnicului nostru instalator.

Într-un final, musculosul logodnic al Otiliei pe de o parte, şi apriga nevastă a harnicului instalator au intervenit cu mijloace specifice asupra basmului meu real, şi ne-au întors pe nevastă-mea şi pe mine, unul către celălalt, redescoperindu-ne cu umbra vinei deasupra noastră.  Astăzi încet, timid, redescoperim primii paşi de odinioară. Precum polenul unei flori presărăm în preajma noastră versuri de iubire, mângâieri şi ocheade, iar din umbra acestor gesturi, izbucneşte maiestos libidoul renăscut.

Mă simt iar bărbat, îndrăgostit.