IL DIVO

În week-end-ul 20 – 22.04 am fost la Viena, la spectacolul celor de la Il Divo. Spectacolul nu-l pot povesti, a fost „netraductibil” în sentimente şi senzaţii, aidoma unui orgasm. Nu ai ce spune, poate doar că a fost perfect. Cei patru şi echipa lor (orchestră, sunetişti, regizor de film etc) sunt efectiv impecabili.

Mai interesantă a fost întâlnirea cu Viena. Interesantă, adică naturală, palpabilă. Cartierul în care am stat, în vest, lângă staţia de metrou Burgasse (pour les conaisseurs!) este relativ amestecat cu diferite etnii (africani, asitici) însă lucrul acesta nu se simte. Emigranţii sunt armonizaţi cu ambientul, nu devin stridenţi prin neobişnuit. Vienezii i-au adoptat şi le-au împletit specificul naţional-etnic cu cel local. Magazinele lor sunt perfect incluse în arhitectură. De fapt, de aici începe şocul. Totul este curat. Pereţii clădirilor, pe jos, trotuarele, rigolele etc. Din 10 clădiri, 8 sunt ca noi, sclipesc de curate. Nu am văzut niciun aparat de aer condiționat spânzurat de vreo fațadă, n-am văzut nicio antena parabolica agățată pe la vreo fereastra sau balcon. Şofatul este „curat” la rândul lui. Simţi absenţa claxoanelor bucureştene, a nervozităţii la stopuri, treceri de pietoni... Ca român, ca bucureştean, acolo, în perfecţiunea aia firească înnebunești! Firescul situaţilor cotidiene te şochează!

Plimbarea cu metroul în Viena este un test de cinste. Nu te verifică nimeni nici dacă îţi iei bilet, nici dacă l-ai compostat la intrare sau la ieşire...E o ţara a cinstei, precum cea clamată de Coreea de Nord! Altfel viaţa este scumpă pentru salarii câştigate în România...dacă stai să calculezi cât te costă orice prostioară în bani româneşti, rămâi nemâncat, nebăut, dormi pe sub poduri...

Vienezii nu par să aibă astfel de probleme, din contră devin „ucigători” prin (iar!) firescul şi naturaleţea gesturilor lor. Să vezi femei elegante şi bărbaţi cu un nivel al cochetăriei destul de îndrăzneţ pentru gusturile mele, cum stau şi sorb din pahare fine cu picior lung, vin, şampanie sau bere....imaginea asta te ucide pe loc! Atmosfera liniştită radiată dinspre ei vine de mult mai departe. Din educaţie, din filon naţional, din trăinicia lucrurilor şi a obiceiurilor din lumea occidentală, necomunistă şi mai ales germanică.

Am părăsit Viena fericit (în special, datorită spectacolului) şi foarte plin de linişte. Chiar dacă atunci când sosisem, în blocul unde am locuit, pe uşa unui apartament scria în germană, sârbă şi română ceva de genul, citez din memorie: Acest apartament a fost spart de 2 ori, „numai” este nimic de furat!

P.S. Ajuns acasă, mi-am propus să nu devin absurd şi să strâmb din nas la tot ceea ce este românesc. Mergeam pe Ştefan cel Mare înspre Bucur Obor. Vitrinele magazinelor erau ok, pe jos era destul de curat (chiar nu erau răhăţei de câini!), am ajuns aproape de Obor şi am cotit-o pe Moşilor. În faţa unor cârciumi cu specific turcesc (şi nu numai) trona maiestuos cadravul unui şobolan! Fusese vânat cu vreo piatră, deoarece jumătate din cap lipsea...Visit Romanian garden!