Mos Nicolae

Stimate dl. Comisar,

Subsemnatul, Avramut Isofescu din alea Nicovalei, nr.3, declar cele ce urmeaza referitor la incidentul din stradela Dantelariei, nr. 8, din noaptea inspre ziua de Mos Nicolae, in curte de la paratul Gore Trosnila. Eu, ca reclamat inocent, declar ca nu am nicio vina in cele ce s-au intamplat, si de nu ar fi fost latura mea credula de basm si de poveste, plus dragostea netarmurita ce o port nevestei mele, dragoste ce este depasita doar de respectul impletit cu teama fata de mama-soacra, ei bine, iata deci ce s-a intamplat si nu s-ar fi intamplat daca nu mi-as fi iubit nevastica intr-un asemenea hal, hal care nu are de-a face cu acuzele de infedelitate proferate auditiv cat mai ales fizic inspre mine, dinspre soacra mea, mai devreme pomenita.

In noaptea dupa-amiezei de 5 decembrie, in drumul meu dinspre carciuma „3 Stelute” unde obisnuiesc sa ma repauzez dupa serviciu, obicei pe care-l respect de ani buni, inclusiv acum cand sunt in somaj tehnic pe motiv de incalcare a articolului 400 Codul Muncii, cu circumstante acuzatoare pe motiv de repetare si coma alcoolica, ei bine, cand ma indreptam spre caminul conjugal, ma trazni in nari un miros patrunzator de arsura. Pana sa vad ca pe strada copii aprinsesera un cauciuc si se veseleau in jurul lui, primul gand fugi la iubita mea Zita, gandidu-ma ca ce buna e ea la suflet si uite cum se gandeste ea la mine si ma asteapta acasa cu masa plina de bucate aburinde. Acelasi gand il avu si companionul meu de drum, nea Mitica de la nr. 18 bis, pe care eu si gardul il sprijineam pe drumul de intoarcere acasa de la carciuma. „Hm, cineva gateste ceva bun...cred ca e Zita ta, ca nevasta-mea e dusa la ma-sa pe deal, la cimitir”. Pe urma insa vazu si el cei 8 copii care erau doar 4 desigur, si care se jucau in strada cu cauciucul ars. „Orsicat bai Avrame, la asa nevasta harnica nu ar strica sa fi si tu mai genilom”, zise nea Mitica. „Uite, se apropie mosul Nicolae, ia-i si ei ceva frumos...”, mai apuca sa zica nea Mitica inainte de a se culca la poala gardului. Propunerea ma paraliza. Nea Mitica avea dreptate, trebuia sa actionez in aceasta directie, dar ce sa-i iau? O carte de bucate? Cica in carte ar fi si retete de bauturi, cockteiluri d-alea... Daca ii aduce Mos Nicolae o asemenea carte, parca vad ca soacra-mea ii da nevesti-mii ca fiind tot din partea lui Mos Nicolae, o alta carte: cum sa-ti educi barbatul, 10 zile de dresaj, 3 de judo si 7 de spitalizare, editie cu poze. Nu, mai bine apelez la un prieten, dar la cine? Pe aia de-i cunosc eu nu mi-ar da o idee buna nici daca le-as da un rinichi de bebe la schimb! Sa o intreb pe soacra-mea? He, he hotarat lucru astazi am baut ca-n vremurile bune daca am asa gargauni prin cap...S-o intreb pe o prietena de a ei? Pe Natalita? Hm, daca o intreb pe aia e ca si cum as intreba-o pe ea, direct. Niciun secret nu poate sa tina Natalita asta, pacat de ea, daca era muta, era perfecta. Pe Virginica? E la munca in Italia. He, he, asta cand o fi sa-si faca actele de pensionare, sa o vad eu cum strange ea acte doveditoare din parcarile de Tiruri, din bazarul de la Istanbul, din Italia sau Spania!

Si uite asa dom`le comisar am stat si m-am perpelit cu intrebarea fara raspuns pana cand am vazut-o intinzand rufe pe balcon pe Getuta, fosta mea colega de scoala. Adica cand eu terminam liceul, ea intra in clasa I-a, asta ca sa fiu mai exact in exprimare, pentru ca altfel revazand-o acum dupa atata timp Getuta ma lasa fara cuvinte. Plete blonde inelate ii inconjurau chipul, cazand lenese pe umeri. Sani darnici si solduri atatatoare subliniau prin contrast subtirimea mijlocului ei. Ca intr-un balet demn de Balsoi Teatr mainile ei intindeau cu gratie carligi zglobii de lenjeria atarnata de funie, iar crupa picioarelor ei se cabra ametitor prin jocul gleznelor subtiri. Da, domnule comisar, da, pentru moment eram indragostit de aceasta aratare feminina prin gen, sex si excelenta. Actul meu de pierzanie si infidelitate conjugala nu a durat decat un moment cat o clipire de gene a unui zeu. M-am trezit buimac in clipa cand barbat-su, celebru scandalagiu Gore, navali fara sa ciocane la usa, in dormitorul lor conjugal. Eu tocmai deslusisem, gratie bunavointei Getutei, cam ce i-ar fi placut Zitei mele nu atat cat sa-i iau, ci mai ales sa-i dau. Geta fusese pentru mine profesoara, confidenta si material didactic, toate in acelasi timp. Getuta fusese pentru mine spionul limbut din tagma femeielor, aflasem tot, dar ce putea prostul de Gore sa inteleaga. Luat prin surprindere de aparitia-i intempestiva, arunca-i inspre sotul inoportunist cearceaful ce acoperea goliciunea feciorelnica a sotiei lui. Pe urma, sari din pat si porni sa ma imbrac cu o viteza ce l-ar fi umplut de respect pe fostul meu caporal Ratusca Ilie, de la UM 1433 Bozias, ale carui antrenamente de dezbracare-imbracare m-au urmarit ani de-a randul dupa lasarea la vatra. Gore se misca ca o fantoma cu cearceaful ala peste el, faldurile textile se agitau ca valurile unui ocean in furtuna. Iscusinta a mea in imbracatul viteza nu l-a miscat pe Gore, decat poate pana intr-acolo incat a pus mana pe o cazma ce o gasi prin preajma si o umbri amenintator asupra-mi (de unde stia in ce loc ma aflu, el fiind acoperit total de cearceaf, nu am sa stiu niciodata). In clipa asta, domnule comisar, eu, fiindu-mi viata amenintata si existenta perturbata, facui o eschiva de jujitzu combinata cu kamasutra (care oricum imi era mai proaspata in memorie), evitai full-contactul cu taisul cazmalei manuite de Gore, facui o fandare, ma incaltai si tasnii inspre holul dintre dormitor si bucatarie. Subit cazmaua se infipse zgomotos in parchet, perforand covorul persan de Ciulnita cu motive nationale si rurale. Impactul fuse inspaimantator, reusind sa ma dezechilibreze. In cadere observa-i (inchipuiti-va toate ce vi le povestesc ca intr-un slow motion, domnule comisar) ca in goana mea ma incalta-i cu pantofii cu toc ai Getutei. Observatia insa nu-mi tinu loc de sprijin, ma pravali peste masa, iar masa, conform actiunii si reactiunii din fizica elementara se dezechilibra la randul ei, aruncand cu o forta de jos in sus, egala cu forta mea de impact, de sus in jos, tot ce se afla pe ea, adica vreo 13 lumanarele aprinse, toate cu mirosuri imbietoare, esente fine si atatoare. Dar cine sa aprecieze? Insensibilul de Gore? Imun la grobianismul sotului Getutei, tasni pe usa afara si pana acasa nu intorsei capul inapoi, astfel incat urletele lui Gore la contactul dintre cearceaf, epiderma pielii lui si lumanarile aprinse nu le auzi, cel mult mi le inchipui.

De acea domnule comisar, pretentile lui Gore cum ca eu sa fac bulau deoarece i-am nenorocit casnicia si in plus sa-i platesc una bucata cearceaf iunii, una bucata masa tip „Violeta” cu doua picioare rupte, una coada stejar cazma (pe care a rupt-o reclamantul pe spinarea nevesti-sii!), ei bine toate astea nu le recunosc si nu le accept. Sa aduca martori pentru faptele ce ma incrimineaza. Pe de alta parte inteleg sa nu am pretentii la bocancii nr.42 pe care victima Getuta doreste sa-i dea la schimb cu pantofii cu toc nr. 36 pe care sugereaza ca din graba si greseala i-asi fi subtilizat din caminul ei conjugal, insa nu se mai poate face asa schimb. Nu pot pentru ca o forta supranaturala a intervenit peste vointa mea, Mos Nicolae. Cand am ajuns acasa si Zita m-a vazut cu ei in picioare, ce era sa mai zic? Am recumoscut ca sunt cadoul ei de Mos Nicolae.

Inchei, domnule comisar, rugandu-va sa ma intelegeti, nu ca organ, ci ca om. Abia dupa ce i-am dat papucii, pardon, pantofii Zitei, abia dupa aceea am putut sa-i dau cadoul pe care Getuta cu atata altruism m-a dadacit, cizelandu-mi asperitatile eu-lui meu intrinsec.

Inchei aici declaratia mea,

Al dvs. contribuabil, A. Isofescu.

Sa traiti si La Multi Ani!