luni, 13 martie 2017

Cronica de fim

La Grande Guerra
Un film despre realitatea hâdă a războiului, fie chiar și patriotic. Departe de reprezentările clasicizate a eroismelor de conjuctură/propagandistice, filmul lui Mario Monicelli marchează drumul spre independență a Italiei de astăzi prin acțiunile a doi soldați umbriți de păcatul omenesc al lașității. O atitudine blamabilă și redată în nuanțe variate de cei doi actori, până la un punct limită, peste care filmul/viața nu poate trece (fără spoilere, sic).
Pentru spectatorul român contemporan, jocul celor doi pare o reflecție în oglindă a lui Grigore Vasiliu-Birlic (Alberto Sordi) sau Iurie Darie (Vittorio Gassman), garde proportions, bien sur.
8/10

Plein soleil
Înainte de succesul Talentatului domn Matt Damon, Ripley, scenariul Patriciei Highsmith i-a oferit tripletei Delon-Ronet-Laforet ocazia de a sclipi sub ochiul regizoral al lui Rene Clement. Trista poveste a triunghiului amoros avea să fie debutul a două decenii de dominației cinefilă a lui Alain Delon. Aici, Delon, este un o forță brută, neșlefuită, iar privirea-i (bleu ciel) celebră marchează scenele aidoma unui personaj suplimentar.
7,5/10

La Piscine
Romy Schneider (de aici)
Două povești confuze de dragoste conduc firul narativ al filmului. Derulat într-o atmosferă  de lentoare oblomoviană, Maurice Renot, poreclit de presa cinefilă franceză, l`autre Delon, reface duetul din Plein Soleil, și fără nicio intenție de spoiler, cinematica relației celor doi se încheie similar. Separat de alchimia personajelor/actorilor (Delon, Ronet, Scheneider, Birkin), filmul are un parfum inefabil de clasicizare în timp real. Exceptând alternanța conflictual-masculină a celor doi, marchează derularea filmului jocul lui Romy Schneider, un amestec halucinogen de frumusețe necosmetizată și talent teatral nativ.
Finalul filmului pare un pic forțat de scenariști, gratuit și previzibil.
7/10

Niciun comentariu:

Apreciaza: