Tot spectacolul nu a fost altceva decât o demonstrație în forță de profesionalism și bun simț, încă o dovadă că în societatea nostră viețuiesc două Românii. Una, obsecenă și fluturată ostentativ în toate mediile oficiale tv, audio sau ziare, și o a doua dicretă și mascată într-un pseudo-underground prin astfel de ocazii.
Pe vremurile dinainte de 89 era o mândrie să pricepi șopârlițele de prin cărți, articole, piese de teatru sau fabule și poezii. Astăzi trebuie să răzbați prin stufărișul strident al informației de tip glamour-trash, pentru a ajunge la cei mai celebri anonimi ai show-ului românesc. Băieții de la Distractis au părăsit labirintul preponderent comercial din ultimii ani (l-au lăsat pe Tony Grecu să se Protv-izeze căt vrea de mult), și au revenit la statutul lor original, acela de ADEVĂRATA FORȚĂ DE OPOZIȚIE DIN ROMÂNIA!
Etichetările lor agățate de gâtul vârfurilor clasei politice contemporane și nu numai, transformă spectacolul într-o vizită prin muzeul Antipa. Adevăratele fețe ale comunistoizilor, pdlinozaurilor sau uslantozaurilor din vremurile scurse de la 1989 încoace se luminează brusc în hohotele și aplauzele spectatorilor.
Distractișii sunt înfiorători de buni!
P.S. Printre spectatori nu am recunoscut niciun cadru de răspundere de prin redacțiile uriașelor noastre televiziuni. Nu am văzut nici vreun consacrat al stand-up-ului. Păcat, ar fi avut ce învăța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu