In reverberatia ecoului evenimentelor din Franta legate de tragedia de la Charlie Hebdo, o serie de aspecte insuficient analizate anterior prin glas si forma. Astazi Occidentul este lovit prin Franta in ventrele esentei liberalismului si gradului novator de civilizatie in raport cu lumea intreaga. Toata lumea e scandalizata de gestul ucigas al fratilor Kouachi impotriva caricaturistilor de la Charlie Hebdo. Problema nu este legata de gradele de libertate ale publicatiei pe piata presei din Occident, ci de faptul ca raspunsul criminal al simpatizantilor Al Quaida demonstreaza inca o data discrepantele dintre lumea occidentala si restul. Charlie Hebdo nu trebuie sa-ti placa sau nu, revista era aidoma altora o parte a filozofiei de a exista a lumii civilizate franceze, a spiritului occidentului. Pe de alta parte tragedia celor ca fratii criminali nu este neaparat esecul integrarii multinationale planuite de Franta de dupa cel de al doilea razboi, cat mai ales un efect al destinului.
Pararea mea este ca ceea ce se intampla azi in lumea civilizata, astazi insemnand perioada de dupa 1945, este si un efect al pozitiei non-combat in fata ororilor comunismului. Occidentul a condamnat si condamna vehement nazismul. Depune eforturi uriase in a descoperi condamna octogenari, fosti pulifrici pe la cine stie ce circa de politie berlineza in 1944, insa discuta savant si cu inmiite precautii crimele perioadei Stalin. Ce ar fi fost Europa de astazi fara comunism? Pai, poate Germania in loc de turci ar fi avut cehi, slovaci si polonezi. Crestini cu totii, nu musulmani. Franta ar fi avut romani si bulgari in loc de magrebieni. Crestini cu totii, nu musulmani. Noi, romanii, in continuare Regat poate am fi avut la randul nostru imigranti portughezi, spanioli sau italieni la cules de capsuni si construit autostrazi.
Dar toate astea sunt supozitii, deoarece maritul occident nu s-a scandalizat la crimele facute in numele lui Marx, Engels si Lenin vreme de 50 de ani, nu si-a retras ambasadele in semn de protest asa incat mirarea de astazi in fata grozaviilor globalizarii mondiale este normala si nicidecum neoasteptata. Occidentului i-a placut periada infloritoare a coloniilor de peste mari si cel putin in secolul trecut a trait cu idea parsiva de revitalizare a statutului Omului Alb permitand mixajul intecultural fara nicio idee de armonizare la scara nationala. Au gresit? Raspunsul nu mai este important atata timp cat este evident ca ambele parti au esuat.
Religii diferite inseamna si moduri de intelegere a vietii diferite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu