Acum niste ani, familiile Columbeanu reunite (senior si junior + Moni) sarbatoreau Anul Nou in direct la tv. Penibilul situatiei era ca ei se uitau la ei insinsi, la tv. Ca la o dragaica de balci, in cortul cu oglinzi, imaginea lor se repeta la infinit pe ecranul televizorului la care cei patru se uitau.
Recent, cutremurat de teribila gaselnita a celor de la RTV de a prezenta povestiri din cripta cu Paula Iacob, in zorii Noului An, o pereche de ganduri nastrusnice mi-au zdruncinat toti neuronii.
Primul gand, ar fi despre interesanta psihologie aplicata de managerii televiziunilor din patria noastra, care vorbiti intre ei sau nu, toti, de la PRO TV la VOX TV Galati-Braila (par egzamplu), isi aleg publicul tinta din doar 2 areale de spectatori. Un segment 18-20 de ani, juvenil, analfabet si galagios si un segment +60 de ani, senil, ceausescu addicted, si temator.
Astfel, tot ce se petrece in tara asta trebuie musai sa fie la extreme: ierni geroase, calduri sufocante, cozi interminabile, petreceri neamiauzite etc. Nu exista defel o generatie de mijloc, asa cum nu exista o societate de mijloc, desi, si aici ar veni cel de-al doilea gand, polarizarea asta de interes televizat releva o posibila alternativa de functionare a sistemului romanesc de vot. Un vot cenzitar, care sa excluda de la acest drept (de a alege conducatori) pe cei care nu muncesc (legal, adica nu participa prin taxe la bugetul national) si pe cei ajunsi la pensie. Ce sa mai astepti de la votul unuia de varsta Paulei Iacob, de pilda? Pentru ce viitor voteaza unul de 90 de ani? Pentru ce viitor voteaza un analfabet care munceste sau nu la negru? Si cum sa nu voteze astfel de electori pe toti imbecilii care le promit zeci de mii de euro sau mariri de salarii si pensii in perioade negre de criza.
Spania sau Italia sunt in criza, Romania nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu