Il Divo

Concertul Il Divo de la București pe lângă faptul că părea odinioară imposibil, a fost perfect. Într-o absență ciudată a publicității în jurul evenimentului (revenirea lui Kempes de la Cargo, de exemplu, depășind cu mult propaganda mediatică din jurul celor 4), concertul a fost profesionist de la un capăt la celălalt. Setlistul și scenografia a fost identică cu cea de la Viena (aici), și probabil cu toate celelalte din acest turneu. Publicul a fost compus exclusiv din oameni care știau ce înseamnă Il Divo, de aici și surpriza plăcută de a nu observa nicio "divă" sau "div" authton (ok, i-am văzut pe Sebastian Vlădescu și încă o moderatoare blondă, nu mai știu cum o cheamă, era pe la B1Tv).
În publicul eminamente feminin, bineînțeles, am întâlnit și persoane pe care în niciun caz nu te-ai fi așteptat să le vezi acolo. Pensionari destui (era un tip echipat clasic: șapcă ponosită, treining etc), dar mai ales doamnele (pensionare, desigur) care fuseseră invitate de nepoate sau persoane mai tinere (super fane Il Divo) s-au manifestat surprinzător într-un crescendo proporțional cu derularea spectacolului. Aveam în față o doamnă rromă care îi asculta pe cei 4 cu mâinile împreunate a rugă la buze, îmi place să cred că-i asimila unor dascăli cântăreți din biserică...