vineri, 3 februarie 2012

Bloggeri

De ceva vreme m-am abonat, via rss, la o serie de bloggeri (alde zoso, arhiblog, romanica blues, daily cotcodac etc). Postarile lor zilnice sunt interesante si reflecta gandurile si framantarile unor oameni tineri, preocupati de ceea ce se intampla in preajma lor, in realitatea cotidiana. Ciudata ramane pentru mine o anumita defazare asupra evenimentelor, si mai ales tonalitatea folosita.

Altfel, ei sunt in marea lor majoritate niste voci ale ”globalizarii”, ale ”mondializării Omului Nou”. Între problemele apărute la New York, Paris sau București este mereu o distanță de un click din mouse! Tot ce apare nou în gadgetăria universal (mobile, tablete, foto etc) este imediat si aprig analizat, și spre cinstea lor, aprecierile sunt echilibrate, fără parti-pris-uri.

Evenimentul lunii ianuarie, manifestarile stradale din Piața Universității (în special) am văzut că au fost până la un punct, dacă nu neglijate, cel puțin tratate ”a la leger”… Apariția grupului de acțiune politică Naumovici – A. Bogdan&Co a resuscitat un oarece interes dar fără să facă mari valuri. Și de fapt aici vroiam să ajung. M-a mirat faptul că oameni tineri, deștepți, nu sunt totuși implicați mai mult în acțiunile celor din generația lor. De fapt, mi-au lăsat impresia că nu fac parte din aceiași Generație. Chiar dacă aprecierile pro sau contra Basescu nu le făceau la nivel de Antene, totuși m-aș fi așteptat la mai multă implicare din partea lor. Din partea lor ca oameni tineri, nu ca personaje luate individual. Aș fi vrut să regăsesc siguranța din opinile exprimate la adresa ”necuvântătoarelor” tablete, aparate foto etc, și în cazul exclusiv politic. Mi-ar fi plăcut să găsesc în vocile lor (și mai ales și în ale celor de pe forumurile bloggurilor lor!) preludiul zilei de mâine. Al acelui mâine visat de ei.

Par examplu, de Claudiu Craciun am aflat din articolele dnei Mungiu. De ce nu mă mir?

http://www.jurnalul.ro/special/claudiu-craciun-discurs-parlamentul-european-video-603079.htm

În vremea pieții din 1990 lucrurile erau parcă mai simple. Erai pro sau contra punctului 8 de la Timișoara. Atât de simplu...

Niciun comentariu:

Apreciaza: