Crulic

Recent am vazut la HBO filmul Ancăi Damian despre tragedia lui Claudiu Crulic. Crulic, românul ignorat în greva foamei de polonezi şi români deopotrivă. Filmul este exact ceea ce trebuie să fie, un rechizitoriu onest adresat Omului Mileniului III. Într-o epocă obsedată de intercomunicare un (simplu) cetăţean moare ignorat de cei plătiţi (având şi studii superioare la bază!) de noi, restul cetăţenilor! Eşecul intercomunicării poate fi extins şi la tema eşecului trecerii de la o societate comunistă la una democratică. Atât pentru polonia post Solidaritatea, cât şi pentru România iliesciană.

Filmul dnei Damian este aidoma unui giuvaier. Perioadele caracteristice din viaţa anonimului Crulic sunt individualizate distinct prin variate şi atrăgătoare variaţiunii pe aceiaşi temă, desenul animat. Aidoma efemerelor arborscenţe ale unui foc de artificii, tot aşa diferitele tehnice artistice ale dnei Damian reconstituie puzzleul existenţei lui Claudiu Crulic. Crulic a fost un om „supt vremi”, de aici şi liniaritatea descedentă a destinului său. Tot de aici şi dificultatea surmontată de dna Damian prin prezentarea în mod atrăgător a unei vieţi anonime, comun-banale.

Filmul Ancăi Damian excelează la toate capitolele, estic sau audio (vocea naratorului Crulic fiind redată excepţional de Vlad Ivanov). Personal, consider că prin acest film, Vlad Ivanov se relevă ca fiind actorul român contemporan cu cea mai puternică personalitate (Victor Rebengiuc e în altă categorie). Maestrul Ivanov reuşeşte să se impună în orice personaj (nu numai aici, dar aici mai pregnant ca-n alte dăţi), imprimându-i rolului o autenticitate personală de mare efect.

Pe de altă parte, am observat la maestru Vlad Ivanov şi mişcarea conştientă şi continuă de îndepărtare de aceea imagine „dragă şi populară” a actorilor români, aceea de a fi mereu glumeţi, preaplini de „poezele” la purtător, în fine acel etern conglomerat eternizat de „modelul de succes” Piersic – Puric. Vlad Ivanov are decenţa de a nu plânge la comandă sub vreascuri de pseudo-amintiri (vezi cazul Piersic Sr.) şi nici nu divaghează pe teme sectant-monarhiste (cazul Puric). Si, peste toate, marea realizare a maestrului este aceea că a reuşeşte să confirme continuu atât prin rolurile interpretate, cât şi prin decenţa din viaţa publică.

De fapt, participarea lui Vlad Ivanov la succesul filmului nu este decât consecinţa firească a talentului şi dăruirii dnei Damian unde efectiv nicio secundă din film nu pare irosită sau de umplutură.