joi, 20 martie 2014

Cronica de film

Când se la seara peste București sau Metabolism - Pe la vremea clasei a XII-a, înainte de bacalaureat, tata, Dumnezeul să-l ierte, m-a întrebat ce vreau să mă fac? Naiv i-am răspuns, actor! Nu e bine, mi-a răspuns, tu nu ști că toți actorii sunt bețivi și toate actrițele sunt curve? Nu, nu știam. Ei bine, iată că peste decenii, un regizor român parafrazează cinematografic vorbele tatălui meu. Filmul lui Corneliu Porumboiu este o monedă cu două fețe, pe de o parte este un film strict pentru fanii lui înrăiți, filmul fiind de fapt un soi de ciornă a unui viitor testament artistic (iată cine am fost, ce am vrut, ce am reușit, etc), și pe de altă parte prin dezvăluirile puțin onorante la adresa breslei actorilor (chestie de moralitate) filmul dezlănțuie o competiție fulminantă între toți criticii de film de-al lăuda și ”descoperi” tot felul de înțelesuri absconse.
Filmul este o experiență, și mi s-ar părea suculent de atractiv un documentar de tipul ”making of”. 7/10
Domnișoara Christina - După jucăușul ”Bună, ce faci?”, regizorul Alexandru Maftei propune această adaptare după Eliade. Filmul are un plus mare în ceea ce privește imaginea (felicitări, Radu Aldea!) și parțial selecția distribuției. Minusurile filmului vin dinspre distribuție. Actorul principal, Tudor Istodor eșuează în tentativa sa de clădire a personajului Egor. Cred că ar fi fost un foarte bun actor din perioada mută. De altfel, toți actorii dau dovadă de foarte multă expresivitate (poate și datorită lui Radu Aldea), însă când deschid gura...cămin cultural, nu altceva. Singurul actor din distribuție care-mi pare credibil în rol este Ovidiu Ghiniță (Nazarie). Personajul său este puternic conturat, radiază naturalețe și firesc. E de amintit și faptul că pentru prima dată într-un film românesc, un copil îmi pare a avea un joc artistic (aproape) normal, necrispat sau fals, e vorba de Ioana Sandu (Simina).
Altfel, derularea povești este fluidă, deși finalul pare a fi din alt film decât începutul filmului! Filmul începe cu agonia lui Egor, rob al bletemului Christinei de a o iubi fără scăpare, însă finalul filmului se precipit și nu închide în buclă această concluzie. Păcat. 6,5/10

Niciun comentariu:

Apreciaza: