Cronica de film

Când se la seara peste București sau Metabolism - Pe la vremea clasei a XII-a, înainte de bacalaureat, tata, Dumnezeul să-l ierte, m-a întrebat ce vreau să mă fac? Naiv i-am răspuns, actor! Nu e bine, mi-a răspuns, tu nu ști că toți actorii sunt bețivi și toate actrițele sunt curve? Nu, nu știam. Ei bine, iată că peste decenii, un regizor român parafrazează cinematografic vorbele tatălui meu. Filmul lui Corneliu Porumboiu este o monedă cu două fețe, pe de o parte este un film strict pentru fanii lui înrăiți, filmul fiind de fapt un soi de ciornă a unui viitor testament artistic (iată cine am fost, ce am vrut, ce am reușit, etc), și pe de altă parte prin dezvăluirile puțin onorante la adresa breslei actorilor (chestie de moralitate) filmul dezlănțuie o competiție fulminantă între toți criticii de film de-al lăuda și ”descoperi” tot felul de înțelesuri absconse.
Filmul este o experiență, și mi s-ar părea suculent de atractiv un documentar de tipul ”making of”. 7/10
Domnișoara Christina - După jucăușul ”Bună, ce faci?”, regizorul Alexandru Maftei propune această adaptare după Eliade. Filmul are un plus mare în ceea ce privește imaginea (felicitări, Radu Aldea!) și parțial selecția distribuției. Minusurile filmului vin dinspre distribuție. Actorul principal, Tudor Istodor eșuează în tentativa sa de clădire a personajului Egor. Cred că ar fi fost un foarte bun actor din perioada mută. De altfel, toți actorii dau dovadă de foarte multă expresivitate (poate și datorită lui Radu Aldea), însă când deschid gura...cămin cultural, nu altceva. Singurul actor din distribuție care-mi pare credibil în rol este Ovidiu Ghiniță (Nazarie). Personajul său este puternic conturat, radiază naturalețe și firesc. E de amintit și faptul că pentru prima dată într-un film românesc, un copil îmi pare a avea un joc artistic (aproape) normal, necrispat sau fals, e vorba de Ioana Sandu (Simina).
Altfel, derularea povești este fluidă, deși finalul pare a fi din alt film decât începutul filmului! Filmul începe cu agonia lui Egor, rob al bletemului Christinei de a o iubi fără scăpare, însă finalul filmului se precipit și nu închide în buclă această concluzie. Păcat. 6,5/10

Buna! Ce faci?

Buna! Ce faci:? este o bijuterie de film minimalist. Aproape traiesti cu impresia ca Alexandru Maftei a lucrat cu niste ocheane alambicate tocmai bune de folosit in microbiologie. Totul este o dantela a detaliilor de o frumusete captivanta. Mai mult, parca pentru intaia data Bucurestiul apare dezvaluit in acea latura mic burgheza, o partica de Petit Paris, de Mignon Paris. E aproape hazliu sa vezi pe de o parte, strazile curate, spalate, si pe de cealalta parte sa admiri blocurile de locuit din epoca interbelica cu acele scari interioare halucinante, atat de departe de blocurile jalnice (si reale) comuniste redate in restul filmelor noului val cinematogafic romanesc.
"Buna! Ce faci?" place si atrage telespectatorul, cel sarit de 40 de ani, inspre o zona mai degraba secreta si interiorizata a fiecaruia dintre noi. E un film despre oboseala casniciei. Un element nou in viata cuplului, internetul, dezlantuie energii impietrite in fiecare dintre cei doi eroi, Gabi si Gabriela.
De fapt, ce te minuneaza in acest film sunt cei doi actori, dna. Dana Voicu si dnul Ionel Mihailescu. Pentru mine a fost extraordinar sa le descopar jocul natural si mai ales non-apartenenta la haita telenovelistilor romanesti din ultimi anii (fie ei "starlete" sau monstri sacri aflati la final de viata) sau alte pseudo-acte de cultura popularizanta (deh, asa cere publicul...). Recunosc ca sunt fericit cand descopar ca mai exista actori mandrii de meseria lor, exigenti cu destinul lor artistic si care-si impun sieși si totodata noua, spectatorii lor, o anumita conduita artistica inalta, elitista si mai ales de respect.
Aidoma Ozanei Oancea sau Vlad Ivanov, cei doi Artisti din "Buna! Ce faci?" apartin unei specii unice de artisti, pe care de multe ori, in valtoarea obositoare a evenimentelor cotidiene, consideram ca e aproape disparuta, dar astfel de evenimente ne readuc speranta in bine si frumos la viata. Vazandu-l pe Ionel Mihailescu in film mi-am adus aminte de o alta creatie memorabila a sa, cea a lui Paraschiv din capodepera lui Stere Gulea "Morometii". Adica de acum 23 de ani!
Revenind la film, scenariu curge cuminte, coerent avand o desfasurare aproape hollywoodiana. Ceilalti actori sunt corect incadrati in rol, inclusiv eroul principal, baiatul lor, Vladimir interpretat de Paul Diaconescu care emana o anumita stridenta in joc, dar cred ca mai degraba e de la personajul relativ complex pe care-l interpreteaza, trecand la stari diametral opuse intr-un timp cinematrografic concentrat.
Merita "Buna! Ce faci?" sa fie vizonat? Da. Insa cel mai important va fi urmatorul film al lui Alexandru Maftei. Obligatoriu trebuie sa fie diametral opus acestuia, insa la fel de bine realizat.