Mergeam in acest tur si ascultam istorisirile ghidului despre felurite cladiri. Toate aveau o geneza interesanta, toate au avut un scop solid la baza aparitiei lor, toate aveau pereti incarcati de istorie interbelica. Insa toate amintirile se raportau la acea vreme. Ce a facut aici Caragiale, Eminescu, Sadoveanu, Carol I, etc, aflam privind in stanga si-n dreapta. Talpa apasatoare a comunismului nu a creat nicio amintire. Cel mult durere (povestea Palatului CC, istorii din anii negri '50)... Astazi dupa Revolutie, pare ca nicio cladire nu si-a revenit la grandoarea si fastul de altadata. Chiar si renovate (stangaci desigur, nu mai sunt mesterii din vremea aia) cladirile au un aer pseudo-anost, stingher. Par ca niste dive imbatranite iesite pe catwalk in urma unor operatii de chirurgie plastica nereusite.

Ghidul Edmond povestea mai departe despre anii de inceput ai Regelui Carol I, de emulatia nationala din juru-i, de gesturile-i intelepte de suveran si imi dadeam seama ca auzeam povesti despre o lume rupta total de firea fiecaruia din noi. Romania ante-comunista este o lume din ce in ce mai straina si mai indepartata de Romania actuala.
Exemplul cu taxiurile bucurestene poate parea fortat si chiar irelevant, absurd, dar daca te plimbi de-a lungul Caii Victoriei nu poti sa nu observi "seceta" ce s-a pogorat asupra tuturor magazinelor. Cel putin de la Capsa pana la Dambovita nu e niciun magazin "in viata". In Romania ante-comunista acolo erau magazine in putere, prospere, astazi au ramas doar niste cochili goale, cu geamuri murdare acoperite de vopsea si gratii de fier. Se prea poate ca astazi tonul shoping-ului sa-l dea dominant mall-urile din jurul Bucurestiului, dar parca nu-mi vine sa cred ca in buricul capitalei niciun magazin nu poate supravietui...
E alta tara, cu alta traditie, desigur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu