Mă gândeam într-o leneșă după amiază de duminică cum s-ar descurca Frankestein (ori Nosferatu & Co) în bucătărie. Parca-l vad cum ar deschide cu emoție și neîncredere o carte de bucate.
(Atmosferă lugubră, undeva, depărtare, o bufniță se aude. În bucătăria lumintă de flăcările jucăușe ale cuptorului umbrele lui Frankestein și a prietenilor lilieci se intercalează pe pereții acoperiți de pânze de păienjeni.) “Se ia un cățel de usturoi. Cățel? Usturoi? Nimic mai simplu. (Usturoiul fără cruce nu are efectul nociv binecunoscut asupra oricărui vampir!)
Cerbeeer! Ceeerberiiică! Așa, vino aici, ia înghite usturoiul ăsta, așa, și acum, marș în oală! Așa, îți place, nu? E cald, e bine... Bun, deci avem un cătel de usturoi....mai departe.
Se pune un vârf de cuțit de sare....mrrr, iar sare? Iar cuțit? Of, of, iar iau patentul, tai vârful de cuțit și-l torn cu sare pe el în mâncare. Cred ca vârful de cuțit e necesar ca să aiba și sarea fier, așa ea are doar natriu și clor...fiind fără fier, Fe adică....și dacă o adaug în apă dă H2O și NaCl...adică clorură de apă? Brrrr!
La desert scrie că ar fi bune niște mere bot de iepure! Adică mere iepurești, cu urechi d-alea lungi? Și cum să fac eu să conving un iepure să accepte în loc de bot, un măr? Și ce măr? Ionatan sau pădureț? Dacă e pădureț, astea fiind mai mici, atunci or trebui mai multe...Mere bot de iepure cred că au fost inventate de curvarul ala de Hugh Hefner. El avea obsesii d-astea cu iepuroaice, urechi lungi...Complexatul naibii! Size doesn't matter
Hm, tot pentru desert, salam de biscuiți! Biscuiți cu cremă sau de care? Biscuții trebuie să fie ca salamul, adică italienești, de Sibiu? Apropo există bisc-tim (Cris-Tim există)?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu