Intr-o perioda relativ ciudata prin afluxul continuu si nestavilit de documente pseudo-omagiale cu pretentie de memorialistica istorica, despre Nicolae Ceausescu, apare cartea unui american, Larry L. Watts, teoretic fin cunoscator al realitatii romanesti de azi si de ieri, care incerca sa descrie istoria necunoscuta relatiilor diplomatice ale Tarilor din cadrul Lagarului Comunist intr-un volum impresionant, la propriu.
Naratiunea se bazeaza pe o bogata bibliografie, jumate din carte fiind formata doar din note de subsol! Cu toatea astea, informatiile acumulate pe parcursul lecturii conduc la o morala inselatoare, proptindu-ne mereu in fata ochilor un Nicolae Ceausescu neinfricat, patriot si co-fondator al tuturor asociatiilor internationale de real interes: est-vest, comunism-capitalism, Israel-lumea araba, Vietnam-SUA, RFG-Iugoslavia-Romania etc, etc. Citesti, te ciupesti sa vezi daca e adevarat sau vis, te crucesti si cazi pe gânduri. Primii 10 ani ai dictaturii ceasusiste par a fi fost o dulce feerie (dupa obsedantul deceniu si criminala conducere a lui Gheorghiu Dej), mai mult chiar, se sustine ideea cum ca in Romania Socialista se traia mai bine decat in Spania sau Portugalia! In general, astfel de idei au fost propagate cu multa fantezie si talent de alde Paunescu, Vadim si Compania de Sunete, din 89 incoace, insa asta nu inseamna ca e si adevarat.
La un anumit moment, dl. Watts ne zugraveste o imagine idilica de-a dreptul. Intr-o discutie despre conditiile de pace si armistitiu dintre Vietnam si SUA, Henry Kissinger primeste ca un scolar Lumina de la un Dascal al Poporului, adica de la Nicu Ceausescu! Deci, un absolvent stralucit de Harvard si membru, printre altele, al Grupului Bilderberg il asculta (mai mult decat condescendent) pe un analfabet dintr-o dictatura comunista?!
Cum putem crede o asemenea aberatie? Har Domnului, si astazi suntem inconjuranti de astfel de specimene, dar pune cineva importanta pe elucubratiile unui Becali, unui Vanghelie? Sta cineva sa analizeze prostiilor analfabetilor de astazi (chit ca sunt plini de bacalaureate si diplome de universitati)? Ok, putem intelege ca americanii, si in general occidentali, se foloseaua de toti liderii comunisti, oportunisti si tradatori cu totii, pentru a agita apele in interiorul lagarului comunist, dar nu mai mult de atat. Singura lor grija era sa aiba liniste la granite, sa intretina o imagine asupra libertatii lumii occidentale si sa limiteze tendinta de expansiune sovietica. Polonia si Cehoslovacia au fost abandonate fara nicio remuscare in bratele imperiului sovietic, revoltele unguresti, cehoslovace sau poloneze nu au primit nici cel mai mic semn de ajutor, simpatie sau incurajare. Cele doua lumi erau "pour l'eternite" sortite separatiei, fara zone de contact.
Si totusi cartea intretine mitul independentei si patriotismului lui Nicolae Ceausescu, desi cand vine la putere in 1965 inca nu i se uscase sangele de pe maini din urma "succesului" cooperativizarii Romaniei!
Altfel, cartea are mai multe nivele de lectura si informatie, descrierea mecanismului de functionare (inclusiv tradare de neam) a Cominternului fiind mai mult decat interesanta si bine documentata. Problemele interne ale Romaniei din perioada imediat urmatoare incheierii razboiului, a constituirii zonelor in locul judetelor sunt si ele, la randul lor, interesante si deosebite de monotonia de subiecte dezbătute, in general, la tv sau ziare.
Insa tendinta de admiratie a dictatorului Ceausescu (totul gravitand in jurul primaverii pragheze din '68) este trista si injositoare pentru orice supravietuitor al "binefacerilor" Epocii de Aur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu