Lunga plecare a PNL-ului din USL

Doi prosti

Acum 24 de ani, un electrician brasovean se alatura sirului de martiri ai libertatii, alegand moartea prin foc decat viata sub regimul comunist.
Gestul sau, comparat adesea cu cel al cehului Jan Palack sau al budistului vietnamez Thich Quang Duc, nu a insemnat nimic nici atunci, ca nici astazi, pentru indelung adormitul popor roman.
Pe 2 martie 2013, ziua martirajului, mass-media romaneasca, in special cea video, si-a continuat linistita programul de indobitocire nationala, fabuland in continuare pe tema Eurovizionului sau a carnii de cal.
Musiu Crin Antonescu, care de altfel e vigilent si spiritual pe orice tema de interes national, nu a catacdisit sa aminteasca nimic despre Liviu Babes, despre insemnatatea gestului sau.
La fel de ramolit in actiune cand este de vorba de comemorarea martirilor anticomunisti este si bunicuta Iliescu. Nici el nu a socotit necesar sa rosteasca cateva ganduri pioase despre martir. Si de ce ar face-o?
De ce ar face-o astazi, cand nici in 1989 nu a facut nimic.
Atat Iliescu, cat si al lui Cacarau,  tot ceea ce fac acum faceau si atunci, in martie 1989, adica nimic. Cacarau probabil repeta vreun an de facultate si visa cu ochii larg inchisi la ce ar face el daca ar ajunge presedinte... Iliescu in 1989 se plimba conspirativ prin parcuri desertice, ferindu-se de umbrele trecutului lui moscovit si gandindu-se si el la ce ar face in locul lui Ceausescu...
Astazi acesti doi prosti ne intoxica existenta zilnica cu tot soiul de axiome legate de gandirea Mariei Sale, Poporul Roman, si neezitand in a ne condamna pentru vecie la o existenta sub zodia cretinismului de partid si de stat, inceputa sub Ceausescu, continuata sub Iliescu si desavarsita, aspirational, sub Cacarau!
Iarta-ne Liviu Babes, ca nu te-am meritat!

Complicii

Apariția lui Gigi Becali pe listele PNL a inflamat bojocii mass-mediei mioritice. Dintr-o dată și subit, toată opinia publică a observat evidența cum că regele e gol. Regele fiind sintagma atârnătoare de gâtul PNL în cazul de față.Până la unirea în USL, PNL-ul avea o anumită altitudine, părea că noroiul cotidian nu-i putea mânji poalele, și totuși, după asidue hârjoneli prin preajma varanului, imaculitatea-i proverbială se spulberă-n patru zări, ca și cum nu ar fi existat. Și de altfel nici nu a existat.

Legătura dintre PNL-ul Brătienilor și cel actual s-a destrămat în negura istoriei. Practic s-a subțiat odată cu politica lui Tătărescu, și s-a spulberat pour toujour odată cu dispariția fizică a unui Amedeo Lăzărescu și a altora aidoma lui. Faptul constatat fizic cum că un Câmpeanu sau Quintus încă respiră printre noi nu înseamnă nimic. Halucinantele propuneri regale pentru președinție ale unuia și colaborările celuilalt au ucis orice asemănare între partidele cu aceleași inițiale.

Crin Antonescu duce cu el porecla de lider al PNL, la fel de bine cum ar fi putut să fie și PCR, PSD, FSN sau  PPDD. Mișcarea electorală cu includerea lui Becali în PNL pe ușa din dos poate avea miliarde de calcule pre-electorale sau sondaje de opinie, rămâne tot ceea ce este de fapt, o mare măgărie. În primul rând este o măgărie față de membrul onest de partid, membrul bazei oricărui partid cu pretenții și în al doilea rând este o măgărie de gest pentru electoratul intelectual și onest, acel electorat imposbil de convins cu găleți și tricouri galbene tăiate de săgeți albastre.

Problema principală nu este descifrarea calculului abscons din tenebrele minții lui Antonescu, problema este la cei din jurul lui. Antonescu este doar om simplu, cu tupeu și vise de mărire, supus greșelii. Anturajul său e format din oameni inteligenți, absolvenți magna cum laude ai școlii vieții, cât și a unor universități recunoscute oficial, dar care au o mare calitate: lașitatea.

Le este infinit mai comod să-l lase în față pe Crin, să-și tocească procentele de simpatie și astfel ei toți să ajungă acolo unde sunt și acum, în zona de dolce far niente, un soi de antecameră a Paradisului, unde mofturile și ifosele personale sunt încurajate și răsplătite regește, pardon republican. Tăriceanu, Vosganian și alții aidoma lor, mimează rolul de activiști ai intelighenției liberale, un soi de arieni al politicii de dreapta, murmurând din vârful buzelor leșinate critice la direcția imprimată de Antonescu. Au grijă ca la final, pe post de morală, să-i tragă un sudalmic Jos Băsescu.

Ei nu sunt altceva decât niște complici ai lui Antonescu, Ponta, Voiculescu sau Iliescu. Atitudinea lor servilă de astăzi pregătește agonia națională de mâine.

Visul lui Cacaru

Intrebat de ziua lui de nastere, la ce s-a gandit cand a suflat in lumanarile de pe tort, dl. Antonescu a spus:
- Primul gand mi-a zburat la ursii astia ucigasi din ultima vreme. Eu, de felul meu, cred in reincarnare, si tare mi-as dori sa devin urs, cand o sosi momentul, desigur...Va dati seama, acu' tot se apropie si iarna, cat de mult as hiberna fara sa ma injure cineva ca dorm pre mult! Ba mai mult, as fi si aparat de toate acele organizatii de protectie, Vier Pfoten, WWF...