Un Blogger

Ce inseamna a fi blogger? Nimic altceva decat a fi om. Normal. Un om cu o educatie primita in familie, in special, si o alta educatie acumulata pe perioada vietii prin scoli reglementate de acte statal-oficiale sau pur si simplu, scoala vietii.

Bloggerul apare dintr-un teribilism specific varstei, nu atat biologice, cat psihice, interioare si proprii fiecaruia. Totodata, bloggerul i-a fiinta si ca rezultat a unui asfixieri cotidiene, acumulate in timp. Este reactia de revolta la monotonia din jurul tau.

In marea majoritate a cazurilor, bloggerii nu au gasit suficienta informatia pe care o receptau din eter, la oficial, mai mult decat atat, informatia nu era onesta. De aici pana la „indreptarea lucrurilor” nu a fost decat un pas. Blogurile au fost, sunt si vor ramane alternativa la informatia comerciala, fie ea raspandita de ziare sau TV/Radio.

Exceptand din discutie blogurile cu un caracter profund intim, tip jurnal, si specific varstelor primavaratece, blogurile de succes (sau in devenire) sunt voci puternice, clare si obisnuite cu agresivitatea mesajului. Îndeobşte background-ul blogger-ului este ancorat în lumea IT-ului sau a publicităţii. Mai mereu cuvântul lor este un mixaj demascator - acuzator - persiflant al deficienţelor mascate din spatele produselor de top IT (în special telefoane) sau a materialelor publicitare măscărite (aici discuţia atinge şi confraţii bloggeri).

Încet, încet blogger-ul îşi transformă „followers-ii” şi comentatorii în fani, în admiratori. De la un moment dat tot ce postează reprezintă dacă nu un mare adevăr, Adevăr, măcar este un alt punct de vedere într-o problemă spinoasă  a omenirii. Pentru că panoplia de interese a blogger-ului deja depăşeşte lumea minoră, regional-naţională, el vede mult mai departe. Acest aspect nu este rău, deoarece acei blogeri care se respectă pe sine şi pe cei care-i citesc, reuşesc prin căutările (searching) lor să-şi sprijine ideile pe punctele de vedere ale altor bloggeri, mai celebri decât ei, în special din lumea anglo-saxonă.

Momentul de cumpănă apare atunci când încrederea în propria părere atinge nivele maximale. Din acel moment bloggerul face greşeala să-şi afirme credo-urile (în special cele de opţiune politică) şi să se trezească declamând în singurătate, fără să aibă puterea de-a pricepe motivul reticenţelor celor care până atunci i-au fost aproape. Tocmai el care a cerut fanilor să Gândească, pentru a putea avea cui să scrie El şi să fie înţeles, ei bine, tocmai el cade victimă propriei îngânfări. Pentru că de orbire şi îngânfare este vorba atunci când nu pricepi clar mesajul celor din jurul tău.

Un astfel de moment de defazare între blogger şi fanii săi s-a produs în cazul postărilor din jurul subiectului Nicuşor Dan. Două voci inteligente, Zoso şi Nwradu – citeşte în acest scop http://www.zoso.ro/nicusor-dan/ şi http://www.nwradu.ro/2012/05/parerea-mea-dupa-intalnirea-nicusor-dan/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+NwraduBlog+%28nwradu+blog%29  au clacat surprinzător atunci când naiv şi-au declarat dezamăgire în privinţa candidaturii matematicianului. Uluitoare a fost limita de înţelegere a fenomenului reprezentat de Nicuşor Dan, pentru că aici nu e vorba de opţiunea de votare.

Într-o Românie condusă prost şi fără perspectivă de indiferent ce putere politică, într-o Românie năucă în vâltoarea crizei financiare mondiale, într-o astfel de situaţie, greşelile de percepţie ale celor sunt parte a Atitudinii noi, tinere şi non-conformiste, dor şi întristează.