Este evident pentru multă lume că în competiția mass media dintre radio și televiziune, radio-ul a pierdut și bătăile și războiul. Înainte de 89 radio de stat avea un soi de parfum personal, ceva cu iz de intelectualism și culturnik, ce s-a păstrat și peste ani în memoria de multe ori falsă a celor mai mulți. Faptul că erau doar voci și nu chipuri, vedetele radioului nu au apucat să escaladeze niciun soclu al admirației auditoriului. Bocăneț sau Vornicu, de exemplu, stau mult mai bine la indicele de popularitate.
După 1989 radioul a apucat drumul independenței, însă nu a reușit niciun moment să prezinte auditoriului vreo vedetă dintre rândurile sale. Cei care au scos capul cumva au fost împinși din spate de succesele tv (cârcotașii, de exemplu) sau chiar trusturi majore tv (matinalul de la Zu al grupului
Personal am încercat pe la jumătatea anilor 90 să-mi fac un drum prin lumea radioului. Am ținut o rubrică, Colțul Pârâciosului, la Radio Tineret (3 Net, de azi) în cadrul emisiunii moderate de Irina Iana Baltă sau apariții spontane și inedite alături de Filip Stoler la matinalul Uniplus. Deși exista feedback pozitiv de la ascultători, nu același feedback s-a făcut simțit dinspre casieria Radio Tineret sau Uniplus. N-am disperat, m-am înarmat cu un optimism nefiresc pentru mine, mi-am făcut un dosar tip portofoliul cu idei de rubricii ale unei emisiuni independente de radio și am luat la pas redacțiile radiourilor bucureștene. Bineînțeles totul a fost un eșec liniar deplin. Ori se uitau la mine ca la mașini străine, ori îmi spunea că exact acest tip de emisiune au și ei în program (sic!). La ultimul post de radio din lista mea itinerantă, Radio Total, m-am întâlnit cu un tip care, culmea, m-a ascultat pe îndelete și pentru că era vineri, a rămas ca luni să definitivăm cumva intenția mea de colaborare. Când a venit ziua de luni aveam să aflu că respectivul fusese director de programe în cadrul postului dar fusese dat afară/demisionase în perioada week-end-ului! Totul se disipase în văzduh....
Recent, m-am gândit că poate generația aceea obtuză la a cărei ușă bătusem cu dosarul meu de idei o fi dispărut, din cauze naturale sau de ineficiență economică, și deci e momentul pentru o nouă încercare. De data asta propunerea a fost destul de personalizată, scriindu-le via email despre o colaborare direcționată dinspre și asupra celor de vârstă 50+. Părerea mea este că societatea românescă contemporană face în general o pauză de atenție asupra celor cu vârste cuprinse între 35+ și 50+. Toată media gravitează în cercuri doar asupra tinerilor rebeli și a pensionarilor încremeniți în proiect. Fiecare generație e tratată în cheie simplistă și generalizatoare.
Am trimis mesajul către radiourile: Virgin, Guerrilla, RockFm, SmartFm, Magic și DigiFm. Așa cum ai primit răspuns tu care citești postarea asta, așa am primit și eu.
Ce m-a mirat cel mai mult nu a fost absența vreunei oferte, cât mai ales tăcerea (de aur) pogorâtă dinspre ei. De fapt, este o tăcere tipică pentru lipsa de considerație și proastă creștere, desigur. Pentru ei, nu eram atât un anonim, cât mai ales eram Ascultătorul, rău, bun, eram ascultătorul, rațiunea pentru care ei există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu