Romania Today

La nordul județului Galați se află, mai sus de metropola Târgul Bujor, orașul Berești. Localitatea numără oficial vreo 3.000 de suflete, din care trebuie să scădem un sfert, tinerii în putere, care sunt care-ncotro prin lume, mainly în perfidul Albion.

Monument dedicat martirilor celui de al doilea război mondial.

Bereștiul este un exemplu clar de eșec național, pur românesc, atât din punct de vedere administrativ, cât mai ales social. Poreclită oraș în 1965, comuna Berești a fost împinsă nenatural spre un statut administrativ nefiresc. Ca un prim pas în vederea ”modernizării”, urbei i s-au tăiat legăturile cu tradiția locală, cu specificul social din zonă.
Bereștiul jumătății de secol XX cuprindea în straturile sale etnice și o comunitate importantă de evrei, grup etnic cu prezență activă și importantă în toată regiunea istorică a Moldovei (y compris Basarabia).
Apariția comunismului pe meleagurile moldave a însemnat în primul rând alterarea legăturilor cu tradiția, cu identitatea locală. Aici însă, Omul Nou s-a întrecut pe sine, și și-a lăsat umbra pe aceste meleaguri într-un mod grotesc, măscărind comuna în oraș.

Sculptură naivă, mijloc de secol XX

Au apărut aiurea blocuri cu câte două, trei sau patru etaje, s-a investit într-o centrală termică, s-a inițiat dezvoltarea unei industrii locale... Ideea generală nu este aceea că Berești-ul nu ar fi avut voie să aibă blocuri încălzite printr-o centrală termică, ci ideea este aceea că tăvălugul bunăstării comuniste s-a dezlănțuit aiurea, fără noimă, perturbând dezvoltarea firească a localității. Astăzi, centrala termică este dezafectată, bașca o întreagă rețea de sisteme solare de încălzire din panouri solare! Blocurile poreclite pompos Turn sau Hermes, ori banal 12 apartamente sau 16 apartamente sunt astăzi în aceiași stare jalnică precum suratele lor din jurul Bucureștiului (Otopeni, de exemplu). Țărani dezrădăcinați din arealul lor natural, mutați otava la bloc și transformarea blocurilor într-o adunătură de șoproane cu rezerve de lemne de foc și magazii cu cotețe de animale!

În spatele copacilor se află Tower Building

Dezvoltarea urbanistică s-a efectuat pe spatele unui tertip tipic ceaușist, incendierea bazarului din cartierul evreiesc. Astfel tradiția locală a fost scurtcircuitată, iar localități i-a fost imprimat un nou start. Un start grandios prin falsitatea sa, un start cu efecte profunde în mentalul colectiv. Chiar dacă o serie de case ale cartierului evreiesc sunt vizibile și astăzi (într-o stare demnă de jale nu atât constructivă, cât mai ales ca dovadă a amneziei generalizate la nivelul comunei!), la 26 de anii de la revoluția anticomunistă acestea sunt în aceiași stare de paragină ca acum 50-70 de ani. Zona este, aidoma întregii Moldove, într-o continuă stare de prosternare la ideile pcr-fsn-psd-iste! Adorația comunismului, în varianta lui național-ceaușiste, este vie și constantă, chiar dacă nu este asumată cu vehemența anilor 90.
Și ajungând aici, trebuie subliniat faptul că Bereștiul de astăzi este mărturia vie a unui eșec profund la scară națională, și anume inexistența unui proces al ororilor comunismului din România. Absența răspunderii, a condus la întreținerea în rândul unei anumite părți a societății românești a unui sentiment sectant de apartenență la tot ce a reprezentat comunismul din România, la epoca Ceaușescu. Reprezentanții mediului rural, cei pe care revoluția i-a surprins în fața televizoarele în jurul vârstei de 45 de ani (și peste), sunt astăzi partizani fără odihnă ai lumii propagandistice ceaușiste. Nu sunt de condamnat, dar e tragic să observi chinul unei generații ce se stinge dintre noi și bălăcindu-se fără încetare într-o mocirlă de percepții politico-sociale false. Te uiți la ei și-i observi ca oameni muncitori, dar incapabili să vadă realitatea de dincolo de fumigenele politicii de stânga. Nu cunosc istoria imediată, iar dacă au habar de anumite fapte și le modelează după tiparul cu care s-au obișnuit. Aici (însemnând inclusiv municipiul Galați) istoriile cu Convenția Democrată (și Țărănistă) vândută străinilor sunt încă valabile, chiar dacă tonul este unul moderat, condescendent.
Bereștiul, lumea rurală românească în general, se îndreaptă către un viitor neclar, absurd, haotic. Generațiile sunt împărțite între bătrânii care au trăit ceaușismul în floarea vieții și tinerii care profită de binefacerile apartenenței la UE fiind toți plecați la muncă în vest. Există și cei inadaptați prezentului, care nu au plecat nicăieri și care au devenit abonații ajutoarelor sociale și cobaii pomenilor electorale, indiferent de partid. România, românii, au pierdut enorm în anii liniștii iliescene, din păcate au pierdut enorm și în anii de după aderarea la UE. Confuzia valorilor morale și a răspunderii guvernanților (indiferent de epoca istorică) a condus la apariția unei societăți civile divizate, fragmentată în funcție de ignoranță și grade ale instinctului de supraviețuire.
Aidoma unei familii doborâte de credite și speriată de marketingul alarmist al mass-mediei, României de astăzi îi lipsește un Om cu Viziune (fie el de tipul Ataturk, Hitler sau Churchill)!

Sublim neaoș