Blancanieves - film cu un destin ciudat, pornit înainte de The Artist, şi debutând după succesul mondial al acestuia. La fel ca şi The Artist, Blancanieves se vrea în primul rând un omagiu către marii înaintaşi ai filmului.Creatorul filmului, Pablo Berger se joacă cu telespectatorul, punându-l în faţa unui quiz-puzzle de cultură generală cinematografică. Mi-au plăcut cele câteva stop-cadruri (cele pe care le-am priceput eu, desigur),printre care cel îm care eroina principală, copil fiind, cu părul tuns scurt, "încremeneşte" într-o imagine ce aduce a Ioana dArc din 1928,a lui Carl Theodor Drezer... Dacă în filmul lui Hazanevicius revedeam, astăzi, un scenariu tipic hollywoodian interbelic, Blancanieves este altceva. Povestea este mult mai europeenizată, nimic nu e deductibil, iar povestea clasică a fraților Grimm rămâne la stadiu de trailer, zvon călăuzitor.
8/10
Le Havre - un film acoperit de premii internaţionale, y compris Palme d Or! L-am vizionat cu speranţe înmiite,dar nu l-am înţeles. Nu am înţeles motivul premierii universale, de aceea ca atunci când mulţi îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci,tot aşa,eu m-a culcat după vizionare. Am înţeles că un motiv unanim acceptat al recunoaşterii internaţionale ar fi acela că filmul excelează într-o cheie filmică a simplităţii şi naivităţii (aici interpreta personajului Arletty, Kati Outinen, merita un Oscar pentru interpretarea non-artistică totală! Jurai că e un copil-actor din filmele româneşti,doar că nu privea speriat în camera de filmat).
Fără nota.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu