Recentul scandal al cărnii de pui (evaziuni, salmonela and so on) a relevat și reiterat o temă mai puțin disputată, dezbătută sau detaliată în lumea românească, est-europeană sau mondială. În spatele tutror acestor matrapalzâcuri sau găinării se află frăția tip ”lanț motric” dintre omul politic român de județ (un boier local) și omul de afaceri arab. Acest angrenaj funcționează aproape perfect, un fel perpetuum mobile al economiei negre, și printre notabilele reușite ale acestui experiment aflat în plină desfășurare de circa un sfert de veac, pe lângă evaziunea fiscală, insecuritatea sanitară a alimentelor etc, este și asigurarea poziției fruntașe de etern solist al postului de stand-by la porțile Regatului Schengen.
Acolo, în lumea de povești Schengen, sunt destui cei care pricep că succesul de invidiat al arabilor în Românica, dacă tot nu dă niște bani Visteriei României, ar putea umple mai degrabă conturile îndestulătoare ale celor din Al-Qaida sau similar, adicătelea, pușculițele unor turiști năzdrăvani pe aleile Schengen-ului, mari amatori de speriat somnul liniștit al lebedelor sau joaca fragilă a porumbeilor din Veneția, Amsterdam sau Paris ori Londra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu