joi, 29 septembrie 2011

Chisinau



Chisinau, prima impresie.

Este adevarat ca despre Chisinau sau Basarabia nu am avut prea multe idei preconcepute. Ma gandeam, inainte sa ajung aici, ca atmosfera poate va fi una asemanatoare celei din HarCovul romanesc. Adica un soi de coloborationism intre ei si noi in fata unui stapan ranit, rusofoni.

Insa situatia locala nu este chiar asa, lumea vorbeste un soi de rom-rusa, ca noi romgleza, si in toate cazurile chisinanenii iti raspund in limba romana fara sa dea ochii pe spate ca maghiarii din HarCov.

Ca turist esti inconjurat de tot felul de legende pro si contra racketi, insa atmosfera generala ramane foarte asemantoare oraselor din Moldova, in special Iasi. Chisinaul aduce a Iasiul nostru, parca e oleaca mai intins, dar tot asezat pe nenumarate coline (cred ca iarna poleiul face ravagii), are biserici la fel de impozante si peste toate, traficul auto este la fel de nesabuit. Desi, parca la Iasi se circula mai civilizat, trecerile de pietoni sunt respectate mai mult decat aici unde sunt ignorate complet. Intr-o zi priveam ingrozit cu alearga pietonii pe "zebra", cand deodata o masina opreste la trecere si ne lasa sa ajungem pe trotuarul celalat. Mirat ma uit lung la masina si pe urma zambesc, era din Bucuresti.

Altfel insa Politia este atotputernica pe sosele, legende locale spun ca in caz de accident (oricat de mic) nu ai voie sa parasesti masina si locul accidentului. Daca faci asa ceva (cica) esti condamnat automat la 15 zile de inchisoare. Si chiar daca blocheaza traficul, soferii cu masini avariate stau in masina pana vine politia (chiar daca blocheaza traficul si asa aglomerat).

In rest, globalizarea este si aici la ea acasa. Mc Donalds, Apple & Co sunt prezenti peste tot la niste preturi absurde pentru o tara atat de saraca.

Satisfactia nr. 1 si bucuria estetica inegalabila cu care ramai dupa o calatorie pe bulevardele Chisinaului (sau la MallDova!) raman tinerele fete, gratioase aidoma unor caprioare, cu ochii mari si boticurile umede, frematand speriate din nari. Toate sunt inalte, suple si fac o echilibristica desavarsita pe tocurile de pe 10 cm inaltime! Este ametitor cu peste 80% din fete poarta pantofi cu tocuri foarte inalte.

Nu stiu cum este in restul tarii, insa ca o prima impresie imi dau seama ca realipirea la Tara Mama se va face greu si in timp indelungat. Pe langa faptul ca in Romania, la nivel superior al conducerii de stat (indiferent de partid aflat la conducere), nu exista o politica unitara si de perspectiva, aici, la nivel imediat al populatiei interferenta romano-rusa este insiduos impletita, creind o identitate blurata a basarabenilor de astazi. Limba rusa ramane ancorata in toate activitatile cu iz oficial, superioare sau elitiste, iar limba romana ramane strict la nivelul casnic-familial imediat.

duminică, 21 august 2011

Sunete duale

- Iata-ne la o noua editie a emisiunii "Mici intreprinzatori, mari succese economice ale Romaniei", si stam de vorba cu....
- Da, stati de vorba cu Silvian Sonorescu, patron administrator asociat al holdingului "Sunetul Dual" din Râmnicu Sărat.
- Sunetul Dual, da? Hai sa ne spuneti cateva cuvinte despre dumneavoastra, despre afacerea dumneavoastra...
- Da, totul a inceput de la o matusa de-a mea, care stiind ca eu eram mare master DJ prin judet, avand vreo 3 horeteci in gestiune si portofoliu...
- Horeteci?
- Da, sunt la fel ca discotecile numai ca e vorba de hore, bătute si din cand in cand sârbe. Ei, si cum matusa il banuia pe unchiu ca scapa si prin alte gospodarii, ma puse sa-l inregistrez cu sculele mele. O facui, unchiu vorbi vrute si nevrute in somn, aminti de Lenute, Marioare, in fine, spuse de toate de ziceai ca-i drogat cu serul adevarului, nu altceva.
- Escopolamina...
- Ei, si tocmai cand matusa il alerga pe unchiu prin gradina aruncand dupa el cu ce prindea la mana, eu avui un soi de iluminare! Ce ar fi daca as face nu stiu cum incat sunetele sa nu redea realitatea, ci s-o manareasca?
- Adanc, si?
- N-am mai stat pe ganduri, am luat banii de-i strânsesem pentru plecat pe Litoral si m-am înscris la Universitatea Yale...
- Dumnezeule mare! Dar câți bani aveai strânși pentru Litoral de-ti ajungeau sa te înscrii la Yale University, New Heaven, USA?!
- Ho, bre, nu sari si matale! Nu știu ce aveti toti cand auziti de Universitatea Yale, Arte si Meseri din Râmnic, de săriți asa in sus? In fine, m-am inscris si am absolvit magna cu laude si felicitari cursul de scafandrii, secretariat dactilografiere si înregistrări mono pe suport fizic.
- Mono? De ce nu stereo?
- Stereo făceam la masterat, dar eu fiind autodidact din fire, nu a mai fost nevoie.
- Bun, v-ati terminat studiile superioare si mai departe?
- Si mai departe am început munca mea de apostol, răspândind alibiuri, contra cost bineînțeles.
- Alibiuri, apostolat, contra cost?
- Exact fiți atent, deci, vroia unul sa-si vândă mârțoaga de Traband, Dacie sau Wartbutg, imediat apaream eu si ii montam la motor o secțiune audio mp3 in bucla, cu zgomotul facut de motorul unui Ferrari. Rasuceai cheia in martoaga ta si de sub capota torcea un jaguar veritabil al soselelor. Afacerea a mers brici pana cand unul mi-a cerut sa-i fac un sunet tipic de scârțâit de frâne, ca vrea s-o trimita singura cu masina pe soacra-sa in voiaj pe Dealul Negru. Sincer m-a cam pus pe gânduri sclipirea nefireasca din ochii sai si l-am refuzat, modificându-mi si trendul de afaceri.
Am realizat niste sunete care imitau perfect claviatura de calculator, imprimante in lucru sau vociferări de șef in actiune. Astfel puteai sa te duci cu amicii sau amanta pe unde vrei, si cand te controla nevasta, de abia te auzea la telefon de vacarmul muncii din preajma ta, înțelegeți? Ei, si a mers afacerea destul de bine pana când am dat lovitura. M-a angajat Bechtel pentru niste sunete tipice muncii lor. Le-am pregatit niste sunete de excavatoare, betoniere, basculante, ce mai o simfonie intreaga, nu altceva. Iar ei, domni, americani profesionisti, pe langa ca m-au platit regeste mi-au pus munca in opera printr-o instalatie 5.1 cu jdemii de Wati in boxe. Cand veneau Nastase, Boc sau Boagiu in inspectie, auzeau zumzetul muncii de la mare departare, ce mai, ai fi crezut ca acolo nu se face o autostrada, ci se construiesc piramide de faraoni! Au făcut si ei, dar si eu bani frumoși din nebunia asta. Pe urma, in urma succesului m-au angajat si regii asfaltului de pe la noi, numai ca de aici a inceput sfârșitul. Nu s-au zgarcit la plata nici Casuneanu, nici Umbrarescu nu mai ca nu au știu când sa se opreasca cu mascarada.La un moment dat aveam impresia ca eu sunt Inna, peste tot in tara răsunând acordurile sunetelor mele, fierbea tara, ce mai! Din pacate, Umbrarescu nu s-a putut abtine si a montat o instalatie de sunete in preajma comunei Rachitele, judetul Cluj, lasand-o sa urle zile si nopti, in nestire. Pana la urma s-a plans Boc senior de zgomot la fii-su, de a venit ala micu cu o falca in cer si una in pamant la Umbrarescu, de acolo la mine, ce mai a fost deranj mare. Am dat-o noi la intors, cum ca vroiam sa obisnuim pe taranii din Rachitele cu zgomotul muncii la viitoarea autostrada suspendata Rachitele - Cluj - Viena, n-a tinut. S-a suparat Boc junior, pe urma a ațâțat-o si pe Boangiu aia, si ai vazut ce s-a intamplat cu Bechtel... sincer, atunci mi-a fost teama. Noroc ca mi-am reactivat arhiva de sunete, aia cu claviaturi si imprimante, pe urma am mixat-o cu sunetele astea de santier si le-am distribuit la toti presedintii de consilii judetene cu probleme in activitatea de dobândire a finanțărilor europene, programul POS mediu si nu numai. Cand sunau aia de la Bruxelles pe aici, de abia se auzeau la telefon de harnicia muncii de la noi, ziceai ca au sunat nu in Romania, ci in China saupe la vreun alt tigru d-asta economic. Pana la urma ne-a prins Catherine Ashton cu potlogaria si a trebuit sa fac ciocul mic si sa ma dau la fund.
- Si sa inteleg ca ati intrat in silentio stampa?
- Cam asa ceva... har Domnului ca si Bechtelul, si Umbrarescu, basca consiliile judetene au fost darnice cu mine...
- Deci, acum, afacerea dumneavoastra e moarta?
- Hm, este intr-un soi de stand by... la noi la romani, memoria are picioare scurte, se schimba guvernul, vin alte consilii judetene, se vor face alte autostrazi... rabdarea e o virtute a celor alesi...nu stiu cine a spus asta... Confucius, Iliescu... Mai nou ma rad cu OTV-ul...
- Adica?
- Le trimit secvente audio din filme celebre cu Ciociolina sau Jenna Jameson si le spun ca sunt marturii de viata ale Elodiei.
- Cam sinistru, ce sa spun....
- Macabru de-a dreptul, aveti dreptate, dar ce sa fac, primisem o oferta de a fi inginer de sunet la audiobook-ul dupa Abecedarul de la 1867 al lui Ion Creanga, recitat de Vanghelie! Ce puteam sa aleg?
- Elodia desigur!

Apreciaza: