Visul

Totul a început după nașterea băiatului nostru, Sergiu. Mai exact după o răceală puternică și în urma căreia m-am îndopat cu tot soiul de medicamente, care mai de care puternice și anti gripale. Medicamentația aceasta îmi indusese o lentoare și o somnolență crescută în mișcări. Dormeam mult, adormeam devreme și mă sculam târziu. Tot de atunci am început să visez o femeie frumoasă, cu un păr roșcat bogat și strălucitor, Miruna. La început n-am înțeles prea multe din visul meu. Nu semăna cu nimeni din viața mea de până atunci, însă încet, încet am început să fiu pion în două vieți paralele. Între 6 dimineața și 8 seara eram cu familia mea, pe urmă îmi trăiam o dulce poveste de dragoste cu amanta mea onirică. Acest mod de existență a funcționat ani de zile, soția mea acceptând hachița mea cu ora mea de culcare mult prea devreme, asta prin comparația cu viciile soților prietenelor sale, al căror comportament rămânea pătat de amante vremelnice, beții dese sau jocuri de noroc obsedante. Decât toate astea, își spunea, mai bine un bărbat somnoros, dar acasă și nu aiurea brambura cine știe pe unde. Personal eram captivat de Miruna, toate fanteziile de peste zi prinzând viață cu ea. Singurele noastre perioade de despărțire erau noaptea de Revelion și cele 2 săptămâni de concediu anuale. Ulterior, reîntâlnirile din vis deveneau mai pasionale și vulcanice. Ba chiar la un moment dat nu a fost de mirare știrea că noi doi vom avea un copil. Astfel, atunci când băiatul meu împlinea 5 ani, Miruna mi-o oferea pe Ana, o mândrețe de fetiță. Anii au trecut, iar viața mea dublă a devenit regulă a existenței mele cât și a vieții de cuplu. Singurea mea temere era aceea de a nu vorbi în vis, dar secretul meu și al Mirunei rămânea închis în universul paralel al visului.

Tocmai terminase facultatea și-și căuta de muncă, când Sergiu ne anunțase că are o nouă prietenă, de fapt se părea că ea era Prietena. Se înțelegeau foarte bine și idea unei căsătorii nu mai părea chiar atât de neverosimilă. Emoționați de seriozitatea mesajului său, soția mea și cu mine am dorit să o cunoaștem. Nimic mai simplu. Prietena era cu 5 ani mai tânără decât Sergiu și o chema Ana. Am simțit că-mi pierd tot echilibrul interior. Soția mea a observat amețelea mea subită și a pus-o pe seama șocului apropierii iminentei nunți a băiatului nostru, râzând chiar de emoția mea excesivă. Noaptea, în cealaltă lume, Miruna mi-a dat și ea o vestea importantă, fata noastră și-a găsit prima iubire. La întrebarea mea despre ales, mi-a răspuns Ana zâmbind toată că e un băiat înalt, cu 5 ani mai mare dacât ea și îl cheamă Sergiu. M-am trezit transpirat speriindu-mi rău de tot nevasta. Mângâiindu-mă și ștergându-mi transpirația, am adormit la loc dar până dimineața nu am mai visat nimic.

A două zi Sergiu ne-a prezentat-o pe Ana. Ciudat nu era că fata nu semăna defel cu Ana mea, ci că la orice întrebare despre părinții ei, ori se făcea că nu aude întrebarea, ori spunea că-s plecați afară la muncă , ori că sunt integrați într-un program de protejare a martorilor sau chiar că ar fi orfană! Toată întâlnirea a fost un fiasco pentru mine. Din păcate, nici întâlnirea din noapte cu Miruna și Ana n-a fost mai prolifică. Se făcea că Ana ni l-ar fi prezentat pe Sergiul ei, însă nimic nu era clar, și întâlnirea se împotmolea într-o atmosferă vârscoasă și tulbure. M-am trezit din nou în miez de noapte, transpirat și enervat pe atitudine Mirunei care râdea strident la încercările mele de elucidare a identității Sergiului Anei. Mă acuza de geozie paternalistă excesivă și contodentă. Am fost foarte afectat de atitudinea ei, iar râsul ei, ostentativ și necunoscut mie până atunci, m-a urmărit zile de-a rândul. Îmbufnat ca un adolescent, am început să nu mai mă culc de la ora 20. Între timp Ana lui Sergiu a dispărut din orizont. Apăruse o altă prietenă cu P mare, Helga din Suedia. Soția mea a râs de grijile mele paternale exagerate, iar eu spășit mi-am acceptat înfrângerea, dându-i dreptate deplin. Totodată, având un sentiment acut de vinovăție față de Miruna și Ana, am reînceput, fără tragere de inimă, să readorm de la ora 20, însă visul nu a mai revenit.

Te salută fii-tu din Bologna, îmi spune într-o seară, nevastă-mea. Tocmai mă întorsesem de la serviciu, eram în hol, descălțându-mă. Ne-a dat buzz pe Skype, întreb? Da, bașca ne-a trimis și o poză cu noua lui prietenă. Îmi pun papucii și intru în sufragerie. Pe fotoliu, cu laptopul în brațe, stătea soția mea proaspăt vopsită la păr. Wow, zic, dar ce semafor ți-a tras! Roșu tizian, ai? întreb. Lasă laptopul de-o parte, se ridică din fotoliu și vine înspre mine mimând cu succes un mers de vampă a anilor 30. Mă sărută încet și-mi spune: O să râzi de mine, dar m-am vopsit din cauza unei prostii... Adică, întreb mirat. Hm, îmi spune, poate o să râzi de mine, dar asta e, sunt femeie și sunt predispusă la gelozie, cu sau fără temei. Ți-am pregătit o cafea, vii? O urmez înspre bucătărie. N-am înțeles treaba cu gelozia fără motiv și vopsitul părului tău, o întreb. Ei bine, îmi spune, turnând încet cafeaua în cești, de aproape o lună de zile găsesc în fiecare dimineață fire de păr roșcat, lungi, de femeie, pe perna ta. Ți-am căutat fire și pe haine, da, așa am făcut, îmi e rușine de gestul meu, dar asta e, așa am făcut...însă nu am găsit niciunul. Culmea era însă că firele de păr roșu apărea și când ai fost plecat în deplasare! Ce?! Întreb. Exact, așa s-a întâmplat, și atunci decât să-mi iau câmpii sau să chem un popă să sființească pe aici, m-a vopsit! Voila!

Am lăsat ceașca pe masă și am luat-o zâmbind în brațe, cufundându-mi fața în pletele ei roșii.