Statiunea Olympic a localitatii Katerini reprezinta pe de o parte visul de aur al localitatii romanesti 2 Mai, asta in cazul ca totusi cineva (primarie, consiliu judetean, ministerul turismului) doreste sa faca din satul romanesc un asemenea exponent de varf al doctrinei de succes a turismului rural, si pe de alta parte reprezinta punctul de convergenta al turismului post-comunist al tarilor membre CAER: Ungaria, Romania si, mai ales, Serbia. Nu stiu cum s-ar putea descrie realitatile vietii agitate, contemporane, grecesti dar un mic tratat de observatii sociologice despre urmasii Iugoslaviei s-ar putea derula lejer. Paralia Olympic Beach este substitutul vremelnic al Kosovo-ului pierdut. Aici sarbii sunt ca la ei acasa, iar sentimentul de deja-vu care te incearca la orice pas este acela al imaginii din anii 70 a statiunii Mamaia. Sunt multi, galagiosi, cu copii multi in jurul lor, stand la plaja pe cearceaf si mancand de la pachet, imuni la toate ofertele estivale dimprejurul lor: sezlonguri, umbrele, bauturi racoritoare evident toate contra-cost. Daca despre copii nu ai ce sa spui, copii sunt copii indiferent de nationalitate, banalitatea femeilor te intriga un pic. Par invaluite intr-un val de absenteism estetic, neatragandu-ti privirea cu nimic. Dar daca ele sunt anonime, ei, sarbi sunt asa cum ii stii din legendele nescrise ale admiratiei lui Vadim si Cornel Dinu, inalti, bine claditi si mai ales plini de cicatrice. Gandul iti zboara imediat la recentul lor razboi, insa indiferent de natura explicatiilor cicatricile sunt pana la un punct socante.
In rest, viata de zi cu zi a Greciei, respectiv a grecilor, nu pare sa dezvaluie marile tragedii socio-finaciare pe care le cunoastem acasa, din informatiile tv. Se poate sa fie si departarea de epicentrul grevelor, Atena, se poate sa fie si lenea specifica concediului, astfel incat reactile la stimuli externi sa fie mai mici, mai molcome.
In scurte reprize, am navigat prin presa romaneasca, via wi-fi. Impresia general puternica care mi-a ramas dupa scurta revista a presei a fost aceia in care eu, ma aflam la zidul exterior al unui spital de nebuni, saream pe loc si reuseam sa prind franturi din grozaviile ce se petrecea in curtea spitalului: Basescu nu a retractat injurile aduse Regelui...Dragomir si Becali se injura ca la usa cortului....Rapid a batut pe nu stiu cine la fotbal...etc, etc.
Am parasit plajele Greciei rasunandu-mi in urechi ecoul galagiei publicitare a vanzatorilor ambulanti de gogogsi: Ia goagoasa, neamuleee….Elalukumeneeee…Donuts….Elalukumeneee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu