Violatorul

Una din problemele major - contemporane ale societății românești și de aiurea este aceea a absentei modelului civic și politic de succes. Mai grav este că dintre cei aflați la conducerea tării, și anume oamenii politici, nu există niciunul printre ei cu adevărat făcut pentru așa ceva. Idealul nostru de alegători ar fi să avem un om politic puternic în convingeri şi hotărât în a-şi urni neamul înspre idealuri doar de el bănuite. Aşa ceva nu o să vezi! După ce ne-am făcut de râs cu un dictator fost cizmar, acum ne ducem zilele conduşi fiind de niște oameni politici croitori. Cârpesc prezentul cu zdrențe din trecut, însă niciunul nu e capabil să privească în viitor. Pentru o astfel de voință îți trebuie un caracter puternic. Asemenea calităţi nu le deprinzi la nicio școală înaltă, cu asemenea calități te naști.

Şi totuși, în deșertul socio-politic din jurul nostru acest model de reușită umană exista, însă este umbrit de tarele ideilor preconcepute care zac în fiecare din noi. Este vorba, bineînțeles de Violator! Calitățile care zac într-un violator sunt sinonime cu cele ce anima sufletele celor mai mari vizionari revoluționari. Acești profeți sui-generis sunt huliți pentru ca iubesc animalic frumosul, ca sunt robiți până la sângerare de farmecelor feminine, ca şi cum e de vina orbul ca tânjește după lumina sau musca trage la dulce. Acuză un copil ca dorește sfarcul mamei și ai încadrat perfect terifianta imagine a răutății umane în rama înroșita a dogmelor conservatoare! Gândiți-vă ce ar însemna să avem un om politic care să aibă în programului lui politic doar dorinţa de a face din România Germanie și granitele ei să se întindă de la Volga până la Dunăre. Dunăre izvoare! Un om politic cu mentalitate și voință de violator ar însemna cel mai mic pas de la dorința la faptă! Dar nu avem noi norocul ăsta... Societatea civică nu este de partea celor puternici, din istorie nu am învățat nimic, alegem mereu cântecul ademenitor al sirenelor partidice.

Violatorul are toate calitățile uitate ale cuceritorilor din spița spătarului Milescu sau Cristofor Columb. Ei sunt cei care prin oarba lor încăpățânare, remorcați la voința lor de catâri, schimbă cursul vieții lor și a celor din preajma lor. Căci ce sunt la urma urmei violatorii? Niște super-eroi încotoşmonaţi în hlamida timidității. Trăiesc printre noi, dar totuși departe. Izolați de societate, deși sunt parte a ei, ne urmăresc hulpavi şi ejaculează în acțiune la clipe doar de ei știute. Urmăresc plin de pofte ignorante ținte, preludiul poveștii lor consumându-se între parantezele alegerii victimei şi țigara post-coitum. Violatorii sunt ca niște poeți fără penel, incapabili să parcurgă drumul cunoașterii iubirii de femeie prin flori și cadouri. Ei sunt artiștii fără muză, ardoarea pasiunii mistuitoare consumă fitilul acțiunii imediate căci pentru ei iubirea nu e decât un ordin de atac, un zvânc de moment. Emoția admirației tăcute, a flirtului nevinovat ascuns în vorbe aluzive sau a pașilor temători făcuți din noaptea primei întâlniri către razele răsăritului celui dintâi sărut le sunt visceral străine. La violatori acest carnaval de sentimente și senzații se comprimă într-un eveniment experimental, re-editarea cu succes a experimentului Philadelphia. Azi, aici în gangul tăinuitor, peste o oră în umbra răcoroasă a ruinelor fostelor mândrii ale industriei comuniste. Mereu singur însă, căci victimele nu înțeleg nivelul la care au fost târâte, nimbul pe care se odihnesc. Ele doar se crizează, se luptă și radiază panică.

Urmările devin mereu aceleași. Societatea închistată în limitele ei, în loc să se aprecieze motivațiile lăuntrice și să ia aminte la ceea ce înseamnă dorință și acțiune strânse în pumnul unui om bolborosind de inițiativă, acționează brutal și fără menajamente. Invidia este cea care atrage mânia rânduită de legi strâmbe și puse în aplicare de oarba ranchiună a haitelor eunuce de cerberi în uniformă. Violatorul este supus violenței oficiale, oprobriului public și însemnat pe vecie cu stigmate înjositoare. Singura rază de lumină apare de la acțiunea legală a reconstituirii. În general, dintr-o explicabilă solidaritate de sex, victima lasă pe alta să-i joace rolul la reconstituire. De obicei, aici apare o ființă cu grave probleme de socializare în cadrul circei de poliție unde lucrează, posedând afecțiuni ale glandei tiroide și fiind fondatoare a fan-clubului John Cena din Bacău ori unica sosie recunoscută şi acceptată de sex opus a lui Moroșanu. Reconstituirea nu reușește de prima dată, deoarece violatorul este cel agresat, timorat și învinețit. Cam la a șaptea dublă, victima oficială obosește și violatorul își poate încheia reconstituirea cu succes. Condamnarea de 7 ani reprezintă premiul suprem, Oscarul pentru întreaga activitate a violatorului.

Astfel, din nou, conceptul de „politically correctness” învinge. Reprezentanta sectei adoratorii zeului Junk Food distruge floarea inițiativei, destramă broderia curajului instaurând, pentru a nu știu câta oară, dictatura sentimentului monocolor, victoria plictiselii globaliste!

Sincer, nu știu cum poţi încarcera, aidoma Anei lui Manole, o inimă de poet între ziduri umbrite de piepturi păroase? Abandonat ca Ovidiu la țărmul lumii barbare, tot așa violatorul se stinge încet la umbră de acrostihuri debile de prin wc-uri sau febrile brațe mușchiuloase.

La liberare din violator masculin va rămâne doar numele.