Cronica de film

Recent cei de la HBO au prezentat un one-man show cu celebrul Mike Tyson. Spectacolul gândit de Spike Lee oferă celebrului boxeur un moment de înduioșătoare spovedanie. Mike îți acceptă limitele (semi-analfabet, violent, obsedat sexual, ghinionist etc) și se deschide publicului (care-l iubește necondiționat, răspătlindu-l cu multe reprize de aplauze) oscilând de la o situație de viață la alta, cu umor depre alții, dar mai ales cu umor amar despre sine.
Te uiți cum Mike retrăiește clipele frumoase dar mai ales urâte din viața sa, cum ar fi: pierderea mamei și a surorii sale, divoțul, violul, promotorul Don King, dar toate aceste clipe gravitează aproape publicitar în jurul meciului cu Evander Holyfield și se încheie apoteotic printr-o îmbrățișare sugerată cu cei dragi de astăzi, soția și copii lor. Toată spovedania sa este emoționantă. Mike fiind un om care a avut la un momenta dat 400 de milioane de dolari, și pe urmă i-a pierdut pe toți cu o rapiditate sinonimă reflexelor sale din ring.
Specatcolul este o reușită personală a marelui Tyson, și nu poți să nu te gândești la un alt campion al gramaticii, Gică Hagi, și să ți-l închipui într-un astfel de spectacol, povestindu-ți succesele dar și clipele mai puțin reușite: blaturile din fotbalul românesc, întâlnirea cu clanul Becalii etc.

The Lego movie - 7/10
L-am vazut 3d, dar nu se merită, cică e un film pentru copii, dar aceștia nu înțeleg mai nimic din derularea scenariului. Filmul este meticulos, detaliat și este un ”must see” pentru fanii de jucării Lego!
Altfel varianta dublată în limba română are două plusuri uriașe: 1. reauzirea maestrului Constantin Codrescu (83 de ani!) dțnd voce personajului Vitruvius, un soi de dumnezeu interpretat în original de Lawrence Fishburn și 2. personajul Emmet, voce fiind Mihai Bobonete, celebru actor de stand-up și din serialul Las Fierbinți. Emmet chiar aduce cu Bobonete, ai impresia că rollul a fost făcut special pentru el, sic!

Hop si eu personaj in film!

Deziluzia

Ceea ce se întâmplă acum cu Mircea Diaconu, nu este altceva decât un reality-show din spatele Actorului. De ar fi fost doar sceneta cu Toma Caragiu și rolul hotelierului din Secvențe de Alexandru Tatos, și Mircea Diaconu tot ar fi fost un actor deosebit al teatrului românesc. S-a dus în politică... din păcate... și-a părăsit personajele și a rămas sub reflectoarele atenției publicului el, cetățeanul anonim cu ideile sale politice duplicitare, neclare, dubioase.
Privindu-i cariera post decembristă mă gândesc cu groază la ce deziluzie aș fi trăit dacă Marele Toma Caragiu ar fi prins perioada anilor 90 (ar fi avut abia 65 de ani!) și cu background-ul său politic din anii 50 ar fi fost fan Iliescu sau naiba mai știe ce...
Nu ridic piatra înspre Mircea Diaconu, mi-l închipui în continuare Mateiaș Fabulistul...

Razboiul impotriva Rusiei