Pasarea Colibri

Am vazut recent concertul aniversar (19 ani!) al celor de la Pasarea Colibri. Sala Palatului a fost arhiplina. Cred ca mai ales in lunile de concerte dese, final de noiembrie si intreaga luna decembrie a fiecarui an, se poate observa cat de vaduvit este bucuresteanul de faptul ca are o singura sala de concerte cat de cat adecvata scopului. Astfel, pentru orice prostie de spectacol, susanea, ca sa nu mai amintesc de spectacole importante, sala se umple imediat, adica 4000 de platitori de bilete se gasesc aproape instant, indiferent de pretul biletelor.

Pe de alta parte, revenind la spectocol, prima semi-surpriza negativ a fost aceea ca spectacolul era pregatit pentru inregistrare pe DVD, deoarece sala era impinzita de camera de filmat inclusiv o macara ce se balanganea in sus si in jos amenintator. De fapt, mai grav era ca fataiala macaralei si a celui ce o manuia deranja cateva randuri de spectatori! Dar ce conteaza, the show must go on, nu? Si spectacolul a continuat vreme de vreo 3 ore (cu pauza de 20 de minute) si nu a fost atat un spectacol Pasarea Colibri, cat mai ales un show alternativ al celor doi Mircea, Baniciu si Vintila. A fost frumos, nimic de spus, insa impresia mea a fost aceea de spectacol carpit pe renumele celor doi artisti. Nicio regie, nicio scenografie pregatita special pentru acest spectacol. Aveai impresia ca publicul este inzecit mai fan Pasarea Colibri decat cei de pe scena. Piesele muzicale curgeau monoton una dupa alta, pe ecran se derulau aceleasi cateva poze (circa 20) cu membrii trupei (Pitis, y compris), nimic din ce se petrecea pe scena nu trada o minima idee de pre-concepere a spectacolului. Trist.

Abia dupa pauza, in partea a doua a spectacolului s-a amintit de Florin Pitis. Pana la final avea ca acest rememeber sa se mai petreaca o singura data (Vinovatii fara vina), in rest tacere. La fel cum mutenie deplina a fost si in cazul lui Marius Batu. Nicio amintire, nimic.

A fost doar Baniciu si Vintila acompaniati de Vladi Cnejevici.

Exact, nu a fost Pasarea Colibri.

Vedete

Imi spunea cineva care lucreaza prin echipele astea de la mediapro sau castel (nu e asa important) si care participa la un film cu marele Nicolas Cage, o intamplare nostima. Astfel, cica vedeta si intreaga echipa era cazata printr-un hotel de-al lui Copos de la munte, si la un moment dat Nicolas Cage coboara din camera sa in holul hotelului. Turistii cand l-au vazut au inceput sa sosoteasca intre ei, iar unul mai curajos dar, cu emotie in glas, se apropie de Nicolas Cage si-l intreaba daca ar accepta sa faca o poza impreuna. Vedeta hollywoodiana accepta zambind cu gura pana la urechi si pe urma se strica de ras cand aude ca vreo 70 de turisti vor sa faca de fapt poze cu el! Insa Nicolas Cage accepta si intra in joc aruncand zambete si glume in stanga si in dreapta, participa la toate pozele, nerefuzand pe nimeni.
La un moment dat, in agitatia generala, apare, coborand din apartamentul sau, marele div Stefan Banica jr. Trece superior prin grupul de turisti, inconjurat de 7 haidamaci de badiguarzi vigilenti si amenintatori. Trece e mult spus, pluteste de-a dreptul inspre iesirea din hotel. Iese. Dispare.
Dupa un scurt moment de uluiala buna-dispozitie revine galagioasa in holul hotelui. Flash-urile camerelor de fotografiat continua sa lumineze zambetul lui Nicolas Cage.

OG 5/2011