A plecat dintre noi (încă) una din triada fatasmelor adolescențiilor din toată lumea, adică Sylvia Kristel, Linda Lovelace (Deep throut) și pozele cu ciorapi de damă (Adesgo pentru RSR).
joi, 18 octombrie 2012
Sylvia Kristel RIP
marți, 16 octombrie 2012
Dobroiștii
Una din probleme majore ciclice ale alegerilor parlamentare din România o reprezintă procentul redus de participare. Întotdeauna un răspuns la apatia generalizată este dezamăgirea electoratului față de oferta politicului.
Între așteptările electoratului și oferta factorului politic există un ”no man's land” populat cu apolitici formatori de opinie. Ei sunt porecliți ”Dobroiști”, în cinstea omului de radio Dobrovolski, Dobro pentru intimi. Dobroiștii sunt diferiți de Ciutaci sau Mirceabădiști, aceștia fiind recunoscuți pentru înregimentarea opiniilor lor personale în slujba varaniilor zilei.
Dobroiștii sunt la bază indivizi cu o educație peste medie, peste media celor din mass-media audio sau video, desigur. De obicei, au un moment de debut fulminant, dominând mediocritatea cu care se află în competiție. Încet, încet adună notorietate și avere. Insinuant de lent ating lumi paralele celei reale. Pleacă de la bloc, se mută la vilă. Dacia părinților lasă loc a 2 sau 3 autovehicule 4x4. Vacanțele din Vama Veche rămân amintiri și sunt înlocuite cu ofertele operatorului TUI sau whatwhever.
Încet, încet dobroistul nu mai înțelege ușor agitația de dimineață a ascultătorilor care alearga la serviciu și nu stau cu el la glume. Lumea din preajma lui, aidoma unei pelicle de celuloid topite de căldura unui bec, se contorsionează, fluidizându-se ca într-o pictură de Dali și ia forme hidoase.
Ponta are toată încredrea lui, MRU e nasol, Becali are dreptul la afirmare în PNL, Băsescu e dictator. Aceste afirmații sunt în regulă atâta timp cât nu sunt făcute la un post de radio și mai ales atâta vreme cât nu sunt rostite de cineva care are obligația de a se informa înainte de a deschide gura. Aceasta trebuie să fie diferența dintre un orator la o halbă de bere și un om de radio. Mass-medianistul trebuie să aibă răspunderea afirmațiilor sale, să înțeleagă greutatea sentințelor emise, să-și înțeleagă statutul de formator de opinie.
Dar, dobroistul nu are timp de așa ceva. El nu are îndoieli, el nu are ascultători ci fani. Aidoma modelelor lui din politică, dobroistul nu mai are îndoieli, el deține secretul adevărului absolut. Decibelii lui sunt fluturi din curcubeu, glumițele sale sunt porunci necunoscute din Tablele lui Moise, noi existăm pentru că el respiră pe unde megaherțiene.
Dobro e peste Chuck Norris!
Între așteptările electoratului și oferta factorului politic există un ”no man's land” populat cu apolitici formatori de opinie. Ei sunt porecliți ”Dobroiști”, în cinstea omului de radio Dobrovolski, Dobro pentru intimi. Dobroiștii sunt diferiți de Ciutaci sau Mirceabădiști, aceștia fiind recunoscuți pentru înregimentarea opiniilor lor personale în slujba varaniilor zilei.
Dobroiștii sunt la bază indivizi cu o educație peste medie, peste media celor din mass-media audio sau video, desigur. De obicei, au un moment de debut fulminant, dominând mediocritatea cu care se află în competiție. Încet, încet adună notorietate și avere. Insinuant de lent ating lumi paralele celei reale. Pleacă de la bloc, se mută la vilă. Dacia părinților lasă loc a 2 sau 3 autovehicule 4x4. Vacanțele din Vama Veche rămân amintiri și sunt înlocuite cu ofertele operatorului TUI sau whatwhever.
Încet, încet dobroistul nu mai înțelege ușor agitația de dimineață a ascultătorilor care alearga la serviciu și nu stau cu el la glume. Lumea din preajma lui, aidoma unei pelicle de celuloid topite de căldura unui bec, se contorsionează, fluidizându-se ca într-o pictură de Dali și ia forme hidoase.
Ponta are toată încredrea lui, MRU e nasol, Becali are dreptul la afirmare în PNL, Băsescu e dictator. Aceste afirmații sunt în regulă atâta timp cât nu sunt făcute la un post de radio și mai ales atâta vreme cât nu sunt rostite de cineva care are obligația de a se informa înainte de a deschide gura. Aceasta trebuie să fie diferența dintre un orator la o halbă de bere și un om de radio. Mass-medianistul trebuie să aibă răspunderea afirmațiilor sale, să înțeleagă greutatea sentințelor emise, să-și înțeleagă statutul de formator de opinie.
Dar, dobroistul nu are timp de așa ceva. El nu are îndoieli, el nu are ascultători ci fani. Aidoma modelelor lui din politică, dobroistul nu mai are îndoieli, el deține secretul adevărului absolut. Decibelii lui sunt fluturi din curcubeu, glumițele sale sunt porunci necunoscute din Tablele lui Moise, noi existăm pentru că el respiră pe unde megaherțiene.
Dobro e peste Chuck Norris!
vineri, 12 octombrie 2012
Institutul Caloriferului Roman
În urma recentelor declarații de la nivel înalt al ICR (ex-agentură bugetofagă băsistă), guvernul condus de dl. dr. V. Ponta a hotărât printr-o Ordonanță de Urgență: ”Începând cu 1 noiembrie 2012 toate CET-urile vor trece din subordinea RADET, la Ministerul de Cultură, recte ICR.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)