Mi-a fost dat să văd spectacolul acesta la Teatru Tănase. Ca toate spectacolele de la teatrul lui Arşinel, şi acesta a oscilat nehotărât între momente de remember a la Tănase şi umor contemporan. Dacă partea muzicală a fost ancorată solid în succesele şi atmosfera interbelică, umorul n-a fost nicicum. Cuplul Cristian Simion şi Nae Alexandru este dezechilibrat ca formă artistică, domn Nae plusând la orice replică. La fel cum, per ansamblu, dna. Liliana Mocanu culege cam toată atenţia şi aplauzele spectatorilor.
Partea tragico-comică la spectacolele marca Teatru Tănase este aceea că pe lângă impresia de evoluţie artistică amatoristic-profesionist (sic!), se adaugă şi aceea a unei încremeniri atemporale. Glumele rămân ancorate undeva în urmă cu minim 5 ani, la teatrul Tănase încă se râde de guvernul Boc, de Stolojan! Asta în condiţiile în care guvernul USL, de 2 ani face gafe pe bandă rulantă şi ar avea o pâine albă de mâncat, nu doar textierii teatrului Tănase, cât şi cohortele de actori stand-up comedy! Dar nu! Şi unii şi ceilalţi rămân pe insulele lor de confort, unii cu glumiţe despre chelnări, frizeri şi Ion Iliescu (halal curaj, acum!) şi ceilalţi uitaţi în buclă cu glumele lor despre sex (limbaj explicit, of course).
Spectacolul l-am urmarit sâmbătă seara, şi ajuns acasă am deschis televizorul pe TV5. Era emisiunea lui Laurent Ruquier, On n`demande qu`a en rire.
Tare mi-e teamă că nu numai că niciun textier sau tânăr actor de la Tănase nu urmăreşte emisiunea, dar nici nu a auzit vreodată de existenţa ei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu