miercuri, 7 martie 2012

Zepter

Întotdeauna mi-au plăcut prezentările, oarecum undergound-clandestine, ale produselor Zepter. Toată lumea vine pe filiere neştiute la întâlnirile cu reprezentantul zonal şi totodata guru al uriaşei companii. O stare de emoţie ascendentă pluteşte în cameră. Toţi ştiu (sic!) că oalele astea sunt foarte bune, excelente şi ce e mai important sunt înfiorător de scumpe. Guru îşi declamă povestea cu siguranţă şi cursivitate, nu îi este frică de întreruperi. Femeile nu întreba nimic, ele sunt deja convinse. Bărbaţii, soţii lor, se simt ca în faţa unui amant, devin vigilenţi, îi întorc vorbele, argumentele, explicaţiile. Fiecare bărbat asudă din greu din cauza amantului. Zădărnicirea oricărei şanse, cât de mici, de a pleca cu vreo oală cumpărată de aici, devine ţelul suprem. La început femeile sunt deranjate de bâzâitul continuu al soţului din dotare, de aceea de multe ori jumătăţile lor conjugale sunt contrate cu zâmbetul pe chip, dar ferm („mă faci de râs, dragă”). Guru cunoaşte, bineînţeles toate aceste manifestări ale auditoriului său şi totuşi face greşeala fatală. Începe să-şi laude marfa deşănţat, fără atenţie la ridicolul spuselor sale. „Oalele noastre sunt din materiale cu caracteristici secrete, testate în laboratoarele NASA!” Wow! Niciodată nu o să înţeleg de ce celelate agenţi de cercetare spaţiale ale lumii sunt neglijate de Zepter...Oricum, discursul guru-ului începe să devină demn de James Bond, detaliile specifice oalelor minune sunt enunţate cu atâta atenţie la confidenţialitate, încât aştepţi ca de la un moment la altul, guru să dezvăluie, involuntar, formula Coca Cola (sau măcar Pepsi), ucigaşul lui Kennedy sau identitatea teroriştiilor din Decembrie.

Ajunşi la momentul ante-final al prezentării, urmează prezentarea listei de preţuri, femeile par să le de-a dreptate soţilor lor (prostuţii s-au speriat că o să ne cumpărăm ceva de aici). Atâta NASA, James Bond şi ce s-a mai povestit pe acolo, oboseşte. Totuşi vorbim de oale! Cum naiba să plătim pe trei oale (ok, bune) preţul cu care ne luăm o rablă SH din Bulgaria?! În general cam 1+3% dintre cei prezenţi cumpără ceva, dându-se astfel în vileag (a naibii Popeasca, cică n-are bani...), deci sunt bogaţi mascaţi în pensionari săraci (da, pleonasm, ştiu).

Rămâne totuşi întrebarea, oare cum şi-or putea închipui oamenii că femeile bogate, gen Tatoiu sau Moni Columbeanu, care au bani de aruncat pe oalele astea or să stea la bucătărie făcând tone de mâncare în oalele supraetajate?

Niciun comentariu:

Apreciaza: