Domnule prim-ministru, eu, V. R.-a.k.a. 14” (imi dau doar initialele din motive pe care le veti intelege doar daca parcurgeti acest protest public) cetatean al Romaniei, de sex pronuntat masculin protestez vehement in numele unei bresle nerecunoscute oficial de statul nostru (ca de altfel de niciun stat, inclusiv ONU), si anume: meseria de amant.
Aceasta indeletnicire veche, aparuta imediat dupa divizarea muncii (mai exact imediat dupa ce oamenii au descoperit vanatoarea si femeile munca casnica) se afla la granita dintre mult hulita prostitutie si invidiata profesie de psiholog. Caci ce altceva este martirajul nostru, decat parapsihologie cu pantalonii in vine la capataiul unor doamne cu evidente dizabilitati de comportament intim-conjugal. Astfel abnegatia noastra nu este doar nerecunoscuta oficial, ci ne exercitam apostolatul intr-un background primitiv demn de oamenii cavernelor sau incarcat de mister si pericol gen Bond, James Bond.
Obscurantism si falsa pudoare, iata alfa si omega intre care suntem obligati sa ne ducem zilele, dar mai ales noptile. Blestemati de destin sa ne ducem crucea unui suflet poetic si eminamente sensibil la greutatile semenelor noastre, iata deci ca nu regasim ca raspuns al afectiunii noastre intelegerea forurilor conducatoare ale statului, si doar barbati suntem cu totii, ce dracu!
Daca de la neveste (de soacre nu mai amintim, ramanem cu discutia la regnul uman) nu avem mari asteptari in vederea intelegerii coeziunii de moment dintre noi si vecina de palier, sau intre noi si presedinta asociatiei de locatari, noi si sefa de la birou, noi si politista care ne-a amendat, noi si etc, ei bine de la Dvs, musai trebuie sa ne intelegeti. Credeti ca martirajul nostru este facil? Gresiti daca raspundeti da. Nevasta Dvs, nu iese din casa daca nu se asorteaza verdele de la fusta cu galbenul de la pantofi, si atunci cum credeti ca reactioneaza cand proportiile din perioada logodnei, 90-60-90 se transforma la nunta de dantela (13 ani) in 90-120-100? Mai aveti liniste in casa? Mai puteti pune linistit capul pe perna fara sa raspundeti incontinuu la obsedanta intrebare: Ma mai iubesti? Si chiar daca raspundeti afirmativ, vine intrebarea fara raspuns: De ce? Ei, si aici intervenim noi, amantii. De acum intervine rolul si menirea noastra, sa iubim femeile la modul maiorescian, cu fond, fara fond, forma sa fie! Acum e momentul nostru de big bang, doar Noi devenim perna pe care capsorul ei se va odihni povestiindu-ne tot ce a patimit de la lumea asta rea si nerecunoscatoare ce o inconjoara, doar Noi vom deveni mereu amantii usor natafleti, chiar daca dotati, care facem ce facem si mereu pierdem in fata sotilor unici si inegalabili. Si asta nu este tot, mergem asiduu la sala, ne sculptam trupul, memoram si imbunatatim continuu kamasutra, frecventam saliile de lectura ale Academiei Romane, memoram pasaje intregi din cei mai cunoscuti poeti romanticii ai omenirii, dupa care luam lectii de dictie pentru a putea declama in perioadele de refacere intima pasaje din Eminescu, Baudelaire sau Puskin, memoram refrene indragite din perioada anilor de domnisoara a doamnei in cauza, dar cate nu facem…Reparam prin casa ce se mai strica deoarece el, stapanul casei, nu are vreme de asa ceva, de abia isi gaseste timp sa bea bere cu amicii…Facem meditatii cu copilul, costumati fiind in varul de al 9-lea, Vasile….
Deci, in concluzie lucrurile nu mai pot continua asa! Suntem oameni cu pregatire peste media nationala si sud-est europeana, cu investigatiile medicale la zi, mai toti cunoastem doua, trei limbi straine de larga circulatie, ne neglijam viata personala, suportam corectii fizice in caz de necesitate, ne ducem existenta in conditii de semi-clandestinitate, ne asumam in fata sotilor incornorati rolul de pampalai.
De aceea, domnule prim-ministru, va somam sa ne recunoasteti statulul social, caci cata vreme un trai mizer si o existenta obscura?! Si dupa cum ii spunea regelui Carol I, Lascar Catargiu: Aiasta nu se poate, Maiestate, asa si noi astazi urlam din mii de piepturi anonime, aiasta stare de lucruri nu mai poate continua!
Vrem pensie! Vrem recunoasterea anilor petrecuti prin dormitoare, pe sub paturi, prin sifoniere, atarnati de lampadare, zgribuliti pe balcoane etc, vrem ca tot acest timp sa ne fie inregistrat in cartea de munca! Vrem sa existam in Nomenclatorul de Meserii, nu numai al Romaniei, ci al intregii Uniuni Europeene! Vrem recunoastere oficiala, noi nu lucram pe centura, noi nu stricam casele oamenilor, din contra! Nu uitati, stimati domni politicieni, fara noi, milioane de copii ar fi fost orfani de un parinte sau ar fi trait drama divortului!
De aceea, si din multe alte motive, daca nu ne raspundeti pozitiv la doleante, vom protesta public, manifestand pasnic pe acoperisul de la Bamboo!
Cetateni, ignorati ignoranta guvernului si sprijiniti-ne!
Votati online la www.petitiata.ro/petitie-online.php?t=24
PS Protestul nostru continuu va dura pana la orele 18.30-19.00 dupa care mergem la o bere…
Aceasta indeletnicire veche, aparuta imediat dupa divizarea muncii (mai exact imediat dupa ce oamenii au descoperit vanatoarea si femeile munca casnica) se afla la granita dintre mult hulita prostitutie si invidiata profesie de psiholog. Caci ce altceva este martirajul nostru, decat parapsihologie cu pantalonii in vine la capataiul unor doamne cu evidente dizabilitati de comportament intim-conjugal. Astfel abnegatia noastra nu este doar nerecunoscuta oficial, ci ne exercitam apostolatul intr-un background primitiv demn de oamenii cavernelor sau incarcat de mister si pericol gen Bond, James Bond.
Obscurantism si falsa pudoare, iata alfa si omega intre care suntem obligati sa ne ducem zilele, dar mai ales noptile. Blestemati de destin sa ne ducem crucea unui suflet poetic si eminamente sensibil la greutatile semenelor noastre, iata deci ca nu regasim ca raspuns al afectiunii noastre intelegerea forurilor conducatoare ale statului, si doar barbati suntem cu totii, ce dracu!
Daca de la neveste (de soacre nu mai amintim, ramanem cu discutia la regnul uman) nu avem mari asteptari in vederea intelegerii coeziunii de moment dintre noi si vecina de palier, sau intre noi si presedinta asociatiei de locatari, noi si sefa de la birou, noi si politista care ne-a amendat, noi si etc, ei bine de la Dvs, musai trebuie sa ne intelegeti. Credeti ca martirajul nostru este facil? Gresiti daca raspundeti da. Nevasta Dvs, nu iese din casa daca nu se asorteaza verdele de la fusta cu galbenul de la pantofi, si atunci cum credeti ca reactioneaza cand proportiile din perioada logodnei, 90-60-90 se transforma la nunta de dantela (13 ani) in 90-120-100? Mai aveti liniste in casa? Mai puteti pune linistit capul pe perna fara sa raspundeti incontinuu la obsedanta intrebare: Ma mai iubesti? Si chiar daca raspundeti afirmativ, vine intrebarea fara raspuns: De ce? Ei, si aici intervenim noi, amantii. De acum intervine rolul si menirea noastra, sa iubim femeile la modul maiorescian, cu fond, fara fond, forma sa fie! Acum e momentul nostru de big bang, doar Noi devenim perna pe care capsorul ei se va odihni povestiindu-ne tot ce a patimit de la lumea asta rea si nerecunoscatoare ce o inconjoara, doar Noi vom deveni mereu amantii usor natafleti, chiar daca dotati, care facem ce facem si mereu pierdem in fata sotilor unici si inegalabili. Si asta nu este tot, mergem asiduu la sala, ne sculptam trupul, memoram si imbunatatim continuu kamasutra, frecventam saliile de lectura ale Academiei Romane, memoram pasaje intregi din cei mai cunoscuti poeti romanticii ai omenirii, dupa care luam lectii de dictie pentru a putea declama in perioadele de refacere intima pasaje din Eminescu, Baudelaire sau Puskin, memoram refrene indragite din perioada anilor de domnisoara a doamnei in cauza, dar cate nu facem…Reparam prin casa ce se mai strica deoarece el, stapanul casei, nu are vreme de asa ceva, de abia isi gaseste timp sa bea bere cu amicii…Facem meditatii cu copilul, costumati fiind in varul de al 9-lea, Vasile….
Deci, in concluzie lucrurile nu mai pot continua asa! Suntem oameni cu pregatire peste media nationala si sud-est europeana, cu investigatiile medicale la zi, mai toti cunoastem doua, trei limbi straine de larga circulatie, ne neglijam viata personala, suportam corectii fizice in caz de necesitate, ne ducem existenta in conditii de semi-clandestinitate, ne asumam in fata sotilor incornorati rolul de pampalai.
De aceea, domnule prim-ministru, va somam sa ne recunoasteti statulul social, caci cata vreme un trai mizer si o existenta obscura?! Si dupa cum ii spunea regelui Carol I, Lascar Catargiu: Aiasta nu se poate, Maiestate, asa si noi astazi urlam din mii de piepturi anonime, aiasta stare de lucruri nu mai poate continua!
Vrem pensie! Vrem recunoasterea anilor petrecuti prin dormitoare, pe sub paturi, prin sifoniere, atarnati de lampadare, zgribuliti pe balcoane etc, vrem ca tot acest timp sa ne fie inregistrat in cartea de munca! Vrem sa existam in Nomenclatorul de Meserii, nu numai al Romaniei, ci al intregii Uniuni Europeene! Vrem recunoastere oficiala, noi nu lucram pe centura, noi nu stricam casele oamenilor, din contra! Nu uitati, stimati domni politicieni, fara noi, milioane de copii ar fi fost orfani de un parinte sau ar fi trait drama divortului!
De aceea, si din multe alte motive, daca nu ne raspundeti pozitiv la doleante, vom protesta public, manifestand pasnic pe acoperisul de la Bamboo!
Cetateni, ignorati ignoranta guvernului si sprijiniti-ne!
Votati online la www.petitiata.ro/petitie-online.php?t=24
PS Protestul nostru continuu va dura pana la orele 18.30-19.00 dupa care mergem la o bere…
