Ah, iubirea...

 Din aventurile unei colege de serviciu, povestite la cafeaua de dimineață.
”Da, dragă, vin acasă, mai să nu pot intra in casă de niște baloane cu heliu ce-mi blocau accesul. Te iubesc, I love you chestii d-astea mâzgălite pe ele... le dau la o parte cu un gest scurt de mână. Îl caut din priviri pe al meu, îl strig, dar cine să audă? Toată casa răsuna de vocea gâjâită a lui Barry White... My first, my last, my everything...bla, bla... Trec de baloane și mai, mai să alunec pe holul către dormitor de la niște pârdalnice de petale de trandafiri revărsate pe jos până înspre dormitor. Intru în dormitor ținându-mă de pereți să nu alunec, și îl găsesc pe al meu îmbrăcat cum l-a născut mă-sa, răstignit ca Isus în pat și zâmbind bovin cu niște cătușe plușate roz la mâini. Mă reped la el, îl iau de o ureche și-l duc târâș-grăpiș la bucătărie.
-         De azi dimineața stă bolul ăsta murdar în chiuvetă! Tu chiar nu ți la mine deloc?!”

Știrile Horeca

 

No time to die, no reason to live